Discursul Liber

Ca sa punem la pachet toate chestiile deprimante. In anii 70, exista un think tank a elitei mondiale numita Clubul de la Roma care speria oamenii cu predictii false, gen pana in anul 1990, tot petrolul se va epuiza pana in 1992, rezervele de cositor, cupru si aluminiu vor fi consumate John Brunner e clubul de la Roma, dar in SF. N-o sa mai fie suficienta mancare, n-o sa mai fie suficiente resurse, o sa va inmultiti prea mult. A fost foarte ridicat in slavi de ecologisti. A luat chiar premiul Hugo in 1969.  Solutii inteligente, specifice sf? NU, O SA MURITI! Reducere a poluarii? NU, O SA MURITI! Mutare pe Marte? NU SE POATE, N-AVETI DESTULE RESURSE. O SA MURITI! Si tot asa.  Probabil foarte multa lume a citit cartea atat de recomandata si s-a despartit definitiv de SF, crezand ca e un gen plictisitor si moralist. Ca de fiecare data cand se ajunge la un asemenea hal de fiasco, vom auzi aceeasi scuza: "dar ei credeau ca o fac in numele unui ideal bun".

In fiecare zi ar trebui sa ne bucuram ca lumea nu a ajuns asa de rau ca in distopia asta. Mi-e mai teama de ea decat de "1984". William Gibson e tatal SF-ului punk. Lumea lui este una in care toate legaturile care ii unesc pe oameni au disparut: comunitatea de religie a disparut comunitatea de natiune nu mai este,  statul are zero responsabilitati fata de cetateni cultura comuna unificatoare e inlocuita de fiecare in lumea lui familia dispare fiindca e irelevanta in fata presiunilor sociale comunitatea bazata pe cuplu abia mai rasufla Deja vad de ce leftistii l-au promovat asa de puternic. "No country, no religion" si no family. Vis.  Rezultatul: dupa sacrificarea legaturilor puternice dintre oameni toti sunt straini, toti sunt singuri, toti sunt mizerabili.  Bine, dar raman legaturile dintre noi in general ca oameni, zic unii. Dar secretul lui Polichinelle e ca legatura dintre oameni "in general" e cea mai slaba si dispare prima.

Exista acest articol, care spune ca urmasii suedezilor imigrati in secolul 19 in America sunt mai bogati decat americanii. Si acolo unde 13% din americani traiesc in saracie, doar 6% din suedezii americani sunt saraci. https://www.commentarymagazine.com/articles/the-cold-truth-about-sweden/ Asta inseamna ca succesul lor nu se datoreaza sistemului cu elemente de stanga, ci culturii suedeze preexistente. Principala diferenta in nordul Europei este ca fermierii trebuiau sa munceasca de le sareau capacele ca sa supravietuiasca. In timp, cei lenesi au disparut pe cale naturala si s-a format o foarte puternica etica a muncii. In America, imigrantii suedezi au fost vazuti drept foarte muncitori, si apreciati pentru ca nu minteau.  Bine, au trecut si ei printr-o faza in care isi luau suturi in cur, ca orice alta minoritate care nu se integreaza suficient de rapid. Dar au depasit-o. Stanga americana admira foarte mult Suedia, pentru ca avea atatea masuri de stanga si parea ca din cauz

Mintea exista ca sa gaseasca solutii posibile la probleme rezolvabile. Credinta exista pentru a face fata imposibilului. De aceea in secolele 1-3 au fost atat de importanti martirii pentru credinta. Nu atat pentru ca au facut minuni desi faceau, ca in finalul povestii sfarseau tot omorati. Ci pentru ca au dovedit ca credinta lor era o sursa de lipsa de panica cand urmau sa fie trimisi in arena. Si secolele 1-3 (destramarea imperiului roman, taxe imposibil de platit, navalirile barbare, ciuma) au fost pline de oameni in situatii disperate. Dupa cum a spus un soldat de la USA marines, in linia intai n-o sa gasesti atei oricat ai cauta. Putem spune ca credinta a fost cea mai avansata si utila tehnologie a vremii. Normal ca sfintii si expertii in credinta erau foarte pretuiti. Toti avem in minte motorul asta care permanent examineaza situatii, gaseste solutii posibile, isi imagineaza cum ar decurge aplicarea lor, in scopul de a alege cea mai buna cale de actiune, etc. Chestia asta

Cartea e o serie de povestiri, desfasurate in aprox acelasi univers. A fost printre nominalizatele la Hugo in 1981. George R R Martin e celebru din cauza Game of Thrones, dar el a fost de la bun inceput scriitor de SF-uri. A scris episodul Regii Nisipurilor din Zona Crepusculara. Unele din ele sunt de fapt povestiri politiste, altele de razboi, altele religioase. Autorul e cunoscut pentru ca pune la un loc SF si horror. Mixajul e foarte bun, cititi-le in ordine. Mie mi-a placut cel mai mult ultima. Are cateva imagini reusite, dar nu a reusit sa creeze un univers unic. E unul mai curand generic, influentat/care influenteaza pe Pohl, Le Guin, Alastair Reynolds. SF solid, fara trucaje. E o nota mai buna decat ma asteptam. 9. Se gaseste la: https://nemira.ro/zburatorii-noptii-ed-2019