Discursul Liber

1552, Lienzo de Tlaxcala - manuscris creat de aliatii tlaxalteci ai spaniolilor In anul 1517, autorul cartii era pe corabia asta de aventurieri care plecase din Havana, Cuba, in necunoscut, incercand sa gaseasca continentul. Morti de sete, au debarcat pe o insula in cautare de apa. Pe cand si-au terminat de umplut ploboacele, au fost atacati de o multime de indieni. Nici unul din spanioli nu scapat fara minim o rana de lance. Vazand ei ca nu fac fata si au murit 50 dintre ei, si ca capitanul incasase 10 sageti si “sangera peste tot”, au fost nevoiti sa abandoneze apa si sa fuga. Se vor mai intalni ei cu indienii acestia. S-au pornit inapoi spre Cuba, fara apa, si alti 5 au murit de sete pe drumul de intoarcere. “Doamne cat e de greu sa descoperi pamanturi noi in felul in care ne aventuram noi.” In Cuba se pregatea insa o expeditie mai mare. Finantata de oameni puternici, nu se puteau decide asupra conducatorului ei. Pana la urma, a castigat cu un mic avantaj un mic bo

Neal Asher a scris vreo 50 de carti in serie, ceea ce face universul oarecum relevant si cunoscut. Nu a primit insa premii relevante. Candva in viitor, oamenii impreuna cu AI au o mare parte din galaxie. In alta parte, o specie de creveti psihotici (ca racii, dar fara clesti) au ajuns si ei la acest nivel. Astia au inventat toata tehnologia de la fier la arme chimice la nave spatiale doar ca sa se lupte intre ei. Fiecare crevet eclozeaza zeci de mii de puieti, pe care ii organizeaza ca armata impotriva rivalilor. Soldatii sunt controlati prin sistemul nervos sa execute orice ordin al parintelui si sunt folositi ca carne de tun. Cei care supravietuiesc si ajung comandanti sunt eliminati inainte sa descopere cum sa ocoleasca conditionarea. In general trebuie ca un crevete devina senil pana cand un puiete sa il inlocuiasca. La un moment dat crevetii psihotici intalnesc oamenii & AI-urile. Intalnirea culturala intre civilizatii se termina exact asa cum va imaginati: cu un no man

Nu cred ca Florescu a facut numai ce spune in carte, cred ca povestea e mai bogata de atat si nu a spus tot ce il putea acuza. Cand esti director in sistemul de comert socialist cu acces la marfa occidentala, poti mai mult. Il cred pe de alta parte cand spune ca a muncit foarte mult si a trebuit sa balanseze cu grija multe interese. Din punctul meu de vedere, Florescu este ok. Asta din 2 motive: unu, ca m-am saturat de pana peste cap de dispretul tuturor fata de toti. Cu munca lui si atentia la detalii, Florescu era peste 65% din populatie. Doi, fiindca as prefera ca tara sa fie condusa de cineva din comertul socialist, decat de cineva din furtul socialist. Deformarea profesionala e vizibila si in faptul ca scrie ca un gestionar: am facut, am vazut, la ora 8 am inchis. Apreciez pozitiv stilul, in primul rand pentru ca nu e siropos. Cartea e groasa, dar se citeste usor. Ce zice el e ca in sistemul comunist, securistii erau regi. Ei aveau tot: mancare de import, cele mai bune lo

Nu imi place absolut deloc politicianul Varujan Vosganian. Consider ca si-a folosit aparenta de om cultivat ca sa serveasca de fapt interesele PSD. Acestea fiind zise, e aceeasi poveste ca si cu Ernu. Apreciez cartea fiindca nu e despre el, ci despre povestile altor oameni, si sunt povesti interesante in sine. Probabil nu ati realizat ca o mare parte din minoritatea armeana a venit in Romania dupa genocidul armean din 1915. Cei care au scapat din Turcia, au fugit pe tot globul. Multi au ajuns in Romania, care era relativ aproape. Povestile genocidului, povestile celor care s-au razbunat, ale celor care s-au mutat aici, sunt subiectul cartii. Dupa ce s-au aclimatizat in 30 de ani, le-a venit pe cap catastrofa venirii comunismului in 1945 – alt set de povesti. La un moment dat URSS a infiintat o republica a armenilor si i-a chemat sa vina. Unul a zis ca merge si o sa le transmita cum e acolo. Dar fiindca era cenzura, le va transmite printr-o fotografie mesajul real. Daca sta in