Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta review carte

Capatul Mortii - de Liu Cixin

E capatul unei trilogii excelente. Dar reuseste sa o sfarseasca onorabil, fara ca autorul sa isi epuizeze creativitatea? La aceasta intrebare, raspunsul meu nu poate fi decat un mare,  rasunator, glorios, NU. Are doua probleme:Depinde prea mult de deus ex machina, adica de miracole. Si asta pentru ca are o eroina care crede in happy end. Intr-un Univers care poate fi numit "Padurea intunecata". Nu stiu daca i s-a atras atentia ca nu e political correct, sau a experimentat el, dar rezultatul e deus ex machina. Are 750 de pagini, ceea ce e prea mult. Daca nu era deja celebru, probabil editura ii dadea un sut in fund, il trimitea acasa sa mai taie din ele, si era bine pentru toata lumea. Are nevoie de o rescriere finala. Recomand, totusi, pentru ca contine concepte din domeniul astro-fizicii care pot fi discutate ani de zile, si pentru ideea de ""Padure intunecata". Se gaseste la: https://nemira.ro/capatul-mortii-seria-amintiri-din-trecutul-terrei-part...

Alastair Reynolds - Spatiul Revelatiei

Spatiul Revelatiei este ceea ce ar ar fi trebuit sa fie SF-ul in 2018. Daca ar fi urmat traiectoria inceputa de Asimov si clasici, am fi ajuns la Spatiul Revelatiei. Celelalte carti de SF noi carora le-am facut review sunt in afara acestei traiectorii. Ce face foarte bine Alastair sunt doua lucruri: - face upgrade la toate gadgeturile si tehnologia viitorului imaginat - tot ceea ce stim, roboti, nave, lasere, etc, sunt ridicate la nivelul la care ni le putem imagina acum - autorul are in spate o cariera la Agentia Spatiala Europeana, unde a lucrat 14 ani, si a avut grija ca toate gadgeturile descrise sa se bazeze pe ceea ce stim deja ca este posibil. Politic, lumea aceasta este condusa de diferite mobs (gloata furioasa), ceea ce e un experiment care deja merita pretul cartii. Acestea imita toate tipurile cunoscute, de la progresistii americani la organizatia terorista Sendero Luminoso. Emotional imature si ideologizate, moburile induc in societate instabilitate, nimeni nestiind...

David S. Landes - Avutia si saracia natiunilor. De ce unele tari sunt bogate si altele sarace?

Landes a fost profesor de istorie la Harvard. Teoria lui este atat de lipsita de political correctness incat ma mir ca nu l-au dat afara. Dar poate ca acum 20 de ani nu erau atat de porniti. In cartea asta el sustine (printre altele) ca e important ca oamenii unei natiuni sa imbratiseze ultimele tehnologii CU scopul de a face bani. Gratis nu e bine. Exista o inflatie a meseriilor, care face ca de ex agricultura sa fie varful tehnologic la un moment dat, dar cand exista deja milioane de tarani, noua meserie de comerciant va fi platita mai bine. E important ca o natiune sa isi dea seama de asta si oamenii ei sa imbratiseze noile meserii, mai bine platite. De exemplu de romani, el zice ca in perioada interbelica ei s-au multumit sa fie tarani si functionari publici. Comertul si industria, noile meserii banoase, erau asigurate de membrii ai minoritatilor care o duceau foarte bine. In Bucuresti 9 din 10 comercianti erau straini – nemti, evrei, francezi. Romanii nu au avut curiozitate...

Wallerand de Wavrin - Cronicile antice ale Angliei

Batalia de la Varna, 1444 Pe la 1445, o corabie straina ancoreaza langa o cetate ruinata pe malul Marii Negre, denumita Mangalia. Cavalerul burgund care conducea expeditia vrea sa afle mai multe despre loc, si intra in discutii cu marinarii. Tot ce stiau despre locurile astea era din legenda, ca pe aici au coborat mai demult amazoanele, si ca in interior se spune ca ar fi niste munti, dar nimeni nu a fost vreodata sa vada ce e in spatele lor. Cavalerul era un nobil din Burgundia, comandantul unei flote venite sa il ajute pe Iancu de Hunedoara impotriva turcilor. In urma cu un an, avusese loc batalia de la Varna, o catastrofa pentru crestini. Regele Ungariei si Poloniei disparuse, insa circula o legenda ca era in viata si se ascundea pe malul bulgaresc, asteptand sa fie salvat. Fiindca armata nu se stransese iar Iancu era ocupat in alt conflict, flota lui Wallerand s-a unit cu o trupa de romani pe care ii conducea chiar fiul voievodului Vlad Dracul. Wallerand era consider...

"Stația centrală" de Lavie Tidhar

In cartea lui Lavie Tidhar, spre deosebire de majoritatea SF, viitorul evolueaza, e ceva temporar, supus schimbarii. Nu prezinta un viitor, ci un prezent ca si momentul acesta, care e doar un moment trecator si isi la randul lui asteapta viitorul. Nu am mai avut senzatia de viata cotidiana asa bine realizata intr-un SF. Nu e atat un viitor spatial (desi oamenii au colonizat Sistemul Solar), cat un viitor cyber, in care toti oamenii au un nodul implementat pentru comunicare online. Pune niste intrebari foarte faine, legate in special de religie: mai au oamenii nevoie de religie in viitor, unde totul se schimba rapid? au nevoie de experiente mistice, chiar daca designul lor e facut in laborator si le primesc in pastile? Au nevoie de zei, chiar daca acum ii pot construi? Mai scriu poezie? Dar robotii, au nevoie de o religie a lor? Stilul – usor poetic. Sirop, dar tinut sub control. A luat premiul Campbell + altele. Posibile motive incorecte pt care a luat premiul: cartea e plin...

„Adevărata istorie a cuceririi Noii Spanii” de Bernal Diaz

1552, Lienzo de Tlaxcala - manuscris creat de aliatii tlaxalteci ai spaniolilor In anul 1517, autorul cartii era pe corabia asta de aventurieri care plecase din Havana, Cuba, in necunoscut, incercand sa gaseasca continentul. Morti de sete, au debarcat pe o insula in cautare de apa. Pe cand si-au terminat de umplut ploboacele, au fost atacati de o multime de indieni. Nici unul din spanioli nu scapat fara minim o rana de lance. Vazand ei ca nu fac fata si au murit 50 dintre ei, si ca capitanul incasase 10 sageti si “sangera peste tot”, au fost nevoiti sa abandoneze apa si sa fuga. Se vor mai intalni ei cu indienii acestia. S-au pornit inapoi spre Cuba, fara apa, si alti 5 au murit de sete pe drumul de intoarcere. “Doamne cat e de greu sa descoperi pamanturi noi in felul in care ne aventuram noi.” In Cuba se pregatea insa o expeditie mai mare. Finantata de oameni puternici, nu se puteau decide asupra conducatorului ei. Pana la urma, a castigat cu un mic avantaj un mic bo...

„Confesiunile unui cafegiu” de Gheorghe Florescu

Nu cred ca Florescu a facut numai ce spune in carte, cred ca povestea e mai bogata de atat si nu a spus tot ce il putea acuza. Cand esti director in sistemul de comert socialist cu acces la marfa occidentala, poti mai mult. Il cred pe de alta parte cand spune ca a muncit foarte mult si a trebuit sa balanseze cu grija multe interese. Din punctul meu de vedere, Florescu este ok. Asta din 2 motive: unu, ca m-am saturat de pana peste cap de dispretul tuturor fata de toti. Cu munca lui si atentia la detalii, Florescu era peste 65% din populatie. Doi, fiindca as prefera ca tara sa fie condusa de cineva din comertul socialist, decat de cineva din furtul socialist. Deformarea profesionala e vizibila si in faptul ca scrie ca un gestionar: am facut, am vazut, la ora 8 am inchis. Apreciez pozitiv stilul, in primul rand pentru ca nu e siropos. Cartea e groasa, dar se citeste usor. Ce zice el e ca in sistemul comunist, securistii erau regi. Ei aveau tot: mancare de import, cele mai bune lo...

„Mara” de Ioan Slavici

Mara este o biata femeie necajita, care sufera in secolul 19 intr-o lume sexista si xenofoba… Nah, v-am pacalit. E exact invers, fiindca actiunea se peterece in Ardeal mah si e scris de Slavici, care era de-a locului. Mara este o femeie care stie ce vrea, si anume sa aiba 2 copii mari, frumosi si aranjati la casa lor. Cand sotul ei a murit tanar si a lasat-o singura cu 2 copii mici, si-a strans toti banii si si-a facut un plan de afaceri. Cu tot ce avea a cumparat folosinta bacului de peste Mures, si zilnic era acolo, avand grija sa functioneze si sa incaseze de la fiecare taxa potrivita. Tanti asta Mara e primul si singurul exemplu pozitiv de capitalist din literatura romana. Intre altele fie vorba, mare pacat ca restul eroilor literari is visatori aerieni si in final ratati, de la Eminescu la Cezar Petrescu etc. Canonicul Grama de la Blaj avea dreptate, ca Eminescu a fost un model dezastruos. Ne era mai bine ca natie daca nu avea atata talent. Inapoi la afaceri. Mara are gri...

„Sectanții”, de Vasile Ernu

De data asta incep cu concluziile: tot ce a functionat odata, si a adus sens in viata unor oameni, poate functiona si azi la fel de bine. Greseala pe care o facem este ca interpretam gresit trecutul. Mai ales referitor la religie, naivitatea moderna e la genunchiul broastei. “Prieteni imaginari”, “manipulare de catre preoti”. Slab, ba. Ernu s-a nascut intr-o secta crestina locala din Basarabia. Oamenii astia in incercarea lor sincera de a urma invataturile din carte au replicat si unele rezultate bune obtinute de crestinism de-a lungul istoriei. De ex ei au decis dupa studiul Bibliei sa fie saraci si sa nu urmareasca profitul. Pe timpul comunismului, au refuzat sa aiba locuri de munca (doar posturi gen paznic, prost platite si unde nu te bateau la cap). Fiindca trebuiau sa isi intretina familiile traiau din vanzarea de cojoace – fiecare il invata pe celalalt cum sa coase, sa intre in meserie etc Pentru ca nu vroiau profit, cereau doar cat le trebuia sa traiasca. Pentru...

„Comoara din Sierra Madre”, de B. Traven

Undeva in Brazilia un aventurier falit vrea sa renunte la calatorii. Tot ce mai are in buzunare ii e de ajuns pentru o mica intreprindere ca sa cumpere perie si ce mai trebuie ca sa lustruiasca ghetele trecatorilor. S-a facut calculele si e o viata linistita, in care iti ramane un ban ca sa bei un pahar de vin seara cu ceilalti. Descopera insa ca albii bogati, care accepta cu placere servirea negrilor, nu vor deloc sa fie serviti de un alb ratat. Mai mult, stergatorii de ghete il resping pe albul asta ce vine sa se bage peste nisa lor. Aventurierul pleaca mai departe cu ce i-a ramas, condamnat sa moara sau sa reuseasca. Cartea este despre trei tipi care afla de existenta unei comori in jungla si vor sa dea lovitura. Greutatea insa nu e sa gasesti aurul, ci sa il scoti din jungla, fara sa ajungi cadavru pe sub vreun copac. Fiecare intalnire in jungla este negociata la sange. Ce ii spunem acestui indian cu care ne intalnim? Cum negociem cu acesti 5 banditi? Dar chiar si daca te inta...

„Foc în adânc”, de Vernon Vinge

„Foc in adanc” este o carte de aventuri deghizata in SF. Desi a luat premiul Hugo in 1993, si ca autor a colectionat atatea premii Hugo, el (5) si nevasta-sa (2), incat probabil au rugat juriul sa nu le mai dea. Teoretic se petrece in viitor, intr-o lume in care oamenii is doar una din miile de specii inteligente, care trec prin faza evolutiei spre transcendenta de zei (sau imbatranire si disparitie, ca nu toti transcend). Sunt mai multe carti in serie. Practic, poti sa inlocuiesti nava spatiala cu un submarin si galaxia cu Shanghai, China si tot aia e. Totul este usor de inteles. Singurul element SF din ea este nasterea unui AI, in primul capitol, bine redat (in ultima secunda a trait – a facut mai multe operatii – decat in toata viata de dinainte). In rest, ce se intampla este un sir de aventuri, ce-i drept faine, nu ca in Spectrul lui Phlebas, carte pe care voiam sa o arunc pe geam de fiecare data cand ajungea la aventuri. Astea insa m-au prins bine de tot. Asta nu e neap...

„The World of Null-A”, de A. E. van Vogt

Am citit-o acum mult timp, in varianta romaneasca. Am ramas cu impresia ca e una din cele 3 carti mari ale SF-ului, dar nu as mai fi pariat pe restul detaliilor. Asa ca am recitit-o din nou. In mod clar, e una din cele 3 Carti Mari ale SF-ului. Toate SF-urile se bazeaza pe reinnoirea unor ramuri ale stiintei. Ori se descopera robotica, ori brusc calatoria spatiala e posibila, etc. Lumea null-A sapa mai adanc: revizuieste totul de la logica aristoteliana incoace. Pe scurt, logica care zice ca un kil de branza egal un kil de branza este anulata. Lumea e un Pamant paralel, care a pornit de la ideea ca Aristotel greseste, si ca intre un obiect si altul exista minim vreo 10.000 de diferente. Dimpotriva, nimic nu e niciodata la fel ca altceva. Iar daca cineva este identic cu altceva, se produce un fenomen de teleportare intre cele 2 obiecte. Asta + psihologia semantica, alta chestie stiintifica care exista in realitate dar nu a devenit niciodata dominanta, au dus la un program d...

„Spectrul lui Phlebas”, de Iain M. Banks

E prima carte din seria Culturii, ceea ce e important. Cultura este varianta pozitiva a descoperirii AI. In loc sa se intoarca impotriva oamenilor, masinile inteligente aleg sa traiasca in simbioza cu ei, avand drepturi ca persoane etc. Asta le da oamenilor un avantaj tehnologic fantastic. Au de ex corpuri modificate, cu control hormonal total, ceea ce le da de ex erectie la comanda si putere de a avea orgasm la dorinta. Masinile le pun deasemeni la dispozitie cele mai tari gadgeturi din galaxie, le construiesc nave etc. Oamenii sunt copiii rasfatati ai AI-ului.Traiesc petrecandu-si timpul cu despicatul in patru a diverselor fire filozofice. Chiar si in razboi, mai mult masinile se ocupa cu gandirea strategica, in timp ce oamenii mai mult dezbat la nesfarsit ce si cum e mai corect sa faca. Sunt modelati zic io dupa democratii americani. Inamicii lor sunt o specie de uriasi cu trei picioare, extrem de seriosi in tot ce fac si fanatici in religia lor care zice ca sunt destinati sa...

„Kitchen Confidential”, de Anthony Bourdain

Anthony Bourdain a fost un bucatar – celebritate, care a murit recent. Noi il stim pentru ca showul lui tv a intrat in conflict cu guvernul psd (Tariceanu, PSD, aceeasi mizerie) corupt cand a venit in Romania. Kitchen Confidential e povestea bucatariilor prin care a lucrat el toata viata. Bucatari, chefi, ajutoare si chelneri – formau o lume mereu in miscare, care muncea foarte mult, fura, bea si facea trafic marunt de droguri. Majoritatea erau fosti puscariasi – bucataria accepta pe oricine, cata vreme era in stare sa faca fata toata ziua si a doua zi dimineata sa vina la 7 fix. E interesant pentru ca in aceasta lume a intalnit si oameni redutabili, care stiau sa inspire loialitate, sa afle secretele tuturor si sa fure oamenii cei mai buni de la concurenta. Ca sa nu mai zic de haos, aglomeratia de la ora de varf, furnizorii si cearta dintre picolo si spalatorul de vase, care a aruncat jos sortul si a plecat la mijlocul serii. E fascinant cum reuseau unii sa mentina un nivel ina...

„Calea samuraiului astăzi”, de Yukio Mishima

“Un doctor Kyoan mi-a zis ca in medicina obisnuiau sa trateze diferit barbatii si femeile. Dar in ultima vreme intalneste mai multi barbati cu puls feminin, la care tratamentele pentru barbati nu mai functioneaza. Pe acestia ca sa ii vindece ii trateaza cu tratament feminin.” Yukio Mishima nu e adevaratul autor, el doar comenteaza (slabut) o carte numita Hagakure. Sariti direct la anexa finala, unde e textul original. Autorul din secolul 17 a fost un samurai care a trait in perioada pacificarii fortate a Japoniei. Samuraii nu mai aveau dreptul sa poarte razboaie. Simtea schimbarea lumii in care traia si a vrut sa pastreze in scris esenta epocii vechi.  A fost contemporan cu episodul celor 47 de ronini. Cartea e celebra pentru ca a spus ca scopul oricarui samurai e moartea. Sensul e ca dorinta de a supravietui te pacaleste sa fugi. Daca nu o ai, vei lupta mai bine si vei avea mai multe sanse. Inainte samuraii traiau permanent sub amenintarea mortii, fiindca Japonia...

„Problema celor trei corpuri”, de Liu Cixin

Cartea e scrisa de un tip care, indiferent ce zice el, de fapt e un mare admirator al violentei sangeroase. In primul capitol  un profesor de fizica este omorat in bataie pe scena publica pentru ca a predat teoria Big Bang, care nu era corecta politic (Mao spusese la o bere ca nu iese nimic din nimic, iar teoria asta sustine contrariul, ca tot universul a iesit din nimic. Fiind incorecta politic, profesorul trebuia omorat). Plus alte scene. Not cool. O forta care detine puteri aparent miraculoase e pornita sa opreasca evolutia stiintei pe Terra. Armata se prinde ca e ceva real ce depaseste nivelul actual al umanitatii si declanseaza pregatiri de razboi internationale. Cartea urmareste efortul de infiltrare in respectiva forta ca sa afle ce se intampla. Respectivii beneficiaza de sprijinul unor liberali progresisti, genul de deraiati care uraste umanitatea pentru ca polueaza si ca omul e rau pentru planeta. Acestia, majoritatea din elita financiara si intelectuala, se grabesc...

„Ion” de Liviu Rebreanu

Autorul cu familia lui Una din cartile scrise de romani care merita citite (vreo 3-4). Faptul ca se numeste Ion e o greseala. A aparut in perioada in care toata lumea ridica in slavi taranul, si jumatate din carte e despre un taran. Dar se vede ca autorul intelege mai bine cealalta jumatate a cartii, si anume viata unui invatator care e copiat dupa tatal lui. Invatatorul are un fiu, cam poet, care e modelat dupa autor. Pe taran l-a ghicit mai putin. Jumatate din viata taranului e violenta cretina, si e mai prost scris. Cand incepe un capitol despre Ion, sariti peste. E mai interesanta faza in care popa se raceste fata de invator si nu mai vrea sa ii intabuleze terenul pe care acesta si-a ridicat casa, cum i-a promis pe cand erau prieteni, decat tot ce se intampla cu Ion. In carte se intampla tot felul de chestii marunte: invatatorul trebuie sa isi insoare fata si nu are bani de zestre, lumea merge la chefuri pana dimineata si ce se poante se spun, invatatorul il ajuta pe Ion...