Lovecraft e in stuatia ciudata in care daca citesti carti in engleza, atunci e clar, el e jumatate din domeniul Horror, iar daca nu, probabil nu ai auzit de el niciodata.
"In Muntii Nebuniei" e una din cele mai clare si la obiect povestiri. O echipa de exploratori ajunsi in Antarctica descopera ca gheata s-a topit intr-un loc si un oras ciclopic a iesit la lumina. Zidurile imense nu seamana cu nici o arhitectura cunoscuta. Cu cat patrund mai in interior, cu atat isi dau seama ca nimic din ce e acolo nu e uman. Descopera treptat ca acolo e un oras care exista dinainte de inceputurile vietii pe Terra, cu implicatia ca ei au creat viata pe Terra.
Insa si-au consumat energia in lupta cu creaturile create pentru a ii servi, niste chestii imense care puteau fi orice, copia orice, si alti inamici din spatiu le-au dat lovitura finala, ingropandu-i in gheata. Motiv pentru care viata pe Pamant a evoluat mai departe fara interventia lor.
Dar acum orasul a iesit la suprafata si ultimii doi supravietuitori sunt ingroziti cand intalnesc una din acele creaturi, care isi croia drum spre iesire. Fug abandonand orice intentie de a merge pana la centrul orasului, scapand in final cu avionul.
Stilul literar e slab, genul acoperit in epitete, in care un obiect nu e doar sinistru, ci mai e si rauvoitor si macabru si intunecat si etc. Eu nu suport chestiile astea, dar la Lovecraft cumva, aproape merge.
In loc de coperta a cartii, las aici o poza dintr-un film recent care a furat 90% din povestirea lui Lovecraft. Daca vreti sa vedeti cum arata furisarea prin Mountains of Madness uitati-va la Prometheus.
"In Muntii Nebuniei" e una din cele mai clare si la obiect povestiri. O echipa de exploratori ajunsi in Antarctica descopera ca gheata s-a topit intr-un loc si un oras ciclopic a iesit la lumina. Zidurile imense nu seamana cu nici o arhitectura cunoscuta. Cu cat patrund mai in interior, cu atat isi dau seama ca nimic din ce e acolo nu e uman. Descopera treptat ca acolo e un oras care exista dinainte de inceputurile vietii pe Terra, cu implicatia ca ei au creat viata pe Terra.
Insa si-au consumat energia in lupta cu creaturile create pentru a ii servi, niste chestii imense care puteau fi orice, copia orice, si alti inamici din spatiu le-au dat lovitura finala, ingropandu-i in gheata. Motiv pentru care viata pe Pamant a evoluat mai departe fara interventia lor.
Dar acum orasul a iesit la suprafata si ultimii doi supravietuitori sunt ingroziti cand intalnesc una din acele creaturi, care isi croia drum spre iesire. Fug abandonand orice intentie de a merge pana la centrul orasului, scapand in final cu avionul.
Stilul literar e slab, genul acoperit in epitete, in care un obiect nu e doar sinistru, ci mai e si rauvoitor si macabru si intunecat si etc. Eu nu suport chestiile astea, dar la Lovecraft cumva, aproape merge.
In loc de coperta a cartii, las aici o poza dintr-un film recent care a furat 90% din povestirea lui Lovecraft. Daca vreti sa vedeti cum arata furisarea prin Mountains of Madness uitati-va la Prometheus.
Mie mi-au placut mai mult alte povestiri ale lui Lovecraft cu continut mai "magic-ocult", cum ar fi, de exemplu, "The Thing on the Doorstep". In povestirea respectiva am intalnit niste idei care mi-au adus aminte puternic, chiar ca un soi de deja vu, de alte povestiri citite mai demult, ale altor autori, ce privesc niste practici tantrice indo-tibetane particulare, cum ar fi practica Trong Jug(nu stiu daca am nimerit ortografia tibetana corecta si nu imi amintesc acum numele in sanscrita al practicii). Si chiar mi-am pus la un moment dat problema daca nu cumva, inainte sa scrie "The Thing on the Doorstep", Lovecraft o fi citit cumva vreo carte de genul cartii "Cu mistici si magicieni in Tibet" scrisa de Alexandra David Neel(din cate am putut sa imi dau seama cercetand pe net, respectiva carte a fost publicata cu vreo patru ani inainte ca Lovecraft sa fi scris povestirea in cauza).
RăspundețiȘtergereAlt exemplu din literatura lui Lovecraft care m-a facut sa fiu intrigat este istoria fictiva a Necronomicon-ului, asa cum a fost detaliata de catre el. Pe scurt, e vorba de un grimoar fictiv(ce aparare mentionat in mai multe povestiri de-ale sale), scris, in conformitate cu imaginatia lui Lovecraft, prima oara de un arab nebun din Yemen prin secolul VIII, dar care continea elemente de magie mult mai vechi(babiloniene si egiptene, cum se poate deduce din mentionarea faptului ca arabul nebun ar fi vizitat ruinele Babilonului si Memfisului pentru a dobandi cunoastere oculta), tradus apoi in limba greaca in secolul X in Constantinopol si mai tarziu in latina in secolul XIII(!) si mai apoi diseminat in forma respectiva in mai multe tari din Europa Occidentala, in particular in Italia, Germania si Spania(!).
RăspundețiȘtergereDar respectiva istorie fictiva seamana ciudat de mult cu istoria reala a unui grimoar anume, cunoscut in lumea musulmana cu numele de Ghayat al-Hakim si in lumea occidentala cu numele Picatrix. Respectivul grimoar a fost scris de un autor musulman in limba araba candva prin secolele X-XI, probabil in Andaluzia musulmana(pe atunci) sau Nordul Africii, si contine un soi de compilatie de practici magice mai vechi de origine greaca, greco-egipteana, indiana(cel putin asa sustinea autorul) si mesopotamiana(mesopotamienii fiind desemnati in text cu denumirea de "nabateeni", plecand de la un text mai vechi al lui Ibn Wahshiyya, denumire incorecta pentru istoricii de acum dar care pare sa fi avut ceva sens pe atunci). Iar grimoarul respectiv a fost tradus in latina in secolul XIII(!) in Spania(!), redenumit cu numele Picatrix, dupa care a fost diseminat in Europa Occidentala si a avut o influenta deloc neglijabila asupra ocultismului renascentist(ex. asupra lui Cornelius Agrippa, autor german) si chiar si asupra artei renascentiste(ex. frescele ce descriu decanii din astrologie din Palazzo Schifanoia din Ferrara). (a se nota modul in care apar in enumerarea asta, in mod implicit sau explicit, Spania, Italia si Germania, dar lipseste "veriga" bizantina din istoria fictiva a lui Lovecraft - o sa revin mai incolo in ce o priveste).
Faza ciudata este faptul ca atunci cand Lovecraft a scris istoria imaginata de el a Necronomiconului, Picatrix-ul era cunoscut unui mic underground "ocult" occidental, dar daca nu cunosteai latina sau spaniola(limbi in care textul fusese tradus in secolul XIII) nu puteai sa si consulti continutul sau. Inca nu fusese tradus in engleza sau alte limbi occidentale, cel putin din cate stiu eu.
RăspundețiȘtergereIar "veriga" bizantina adaugata ca un element in plus de catre Lovecraft in "lantul" transmiterii Necronomiconului face pana la urma parte din lineage-ul real al altor grimoare magice foarte importante pentru genul respectiv, textele din "traditia solomonica"(ex. Marea Cheie a lui Solomon, Goetia etc.). Dar lucrul asta cred ca inca nu era cunoscut pe vremea aia nici macar de catre multi dintre membrii underground-ului "ocult" al vremii(alde Crowley, Mathers si altii), pentru ca Hygromanteia a inceput sa fie cunoscuta cu adevarat in mediul respectiv ceva mai tarziu.
Pe scurt, in istoria sa fictiva a Necronomicon-ului, Lovecraft a "condensat" cumva niste elemente ciudat de similare cu elementele reale ce tin de lineage-ul istoric a celor doua mari "curente" magice culte ale Evului Mediu si Renasterii, magia astrologica(careia ii apartine Picatrix) si magia solomonica. Astazi elementele astea care tin de istoria reala a genului respectiv de literatura magica sunt bine cunoscute, dar pe vremea cand scria Lovecraft erau doar incomplet cunoscute si doar o mana de oameni stiau de ele. Asa ca unde si-o fi gasit Lovecraft sursa de inspiratie in cazul asta?
In concluzie, Lovecraft pare sa fi fost la curent cu multe informatii care la vremea aia erau diseminate(si asta doar in mod incomplet) in niste cercuri destul de restranse si chiar "elitiste" intr-un anume mod particular. Dar prin biografia lui nu prea sunt indicatii ca ar fi avut prea multe contacte cu genul tipic de persoane care ar fi stiut astfel de lucruri pe vremea aia..
O mica completare la cele scrise mai sus. Practicile magice de genul celor cuprinse in Picatrix si in textele solomonice medievale erau cunoscute si practicate in anumite cercuri ceva mai largi in secolul XIX si la inceputul secolului XX. Dar erau cumva cunoscute la a n-spea mana, in principal din grimoare compuse prin secolele XVII, XVIII si chiar XIX(ex. grimoarele incluse in seria franceza "Bibliotheque Bleue"). Ceea ce insa nu cunosteau foarte bine pe timpul lui Lovecraft destul de multi pasionati ai genului era lineage-ul istoric al respectivelor practici(si chiar si in prezent mai sunt unele neclaritati in ce primeste "arborele genealogic" literar al unor idei si practici). Lineage pe care Lovecraft cumva l-a intuit destul de corect si l-a descris sub forma de fictiune atunci cand a compus istoria Necronomiconului sau.
RăspundețiȘtergereCa exemplu mai concret, unele lucruri din Picatrix/Ghayat al-hakim au fost preluate in secolul XVI de catre Agrippa. Apoi au fost preluate de la Agrippa la inceputul secolului XIX de catre Francis Barrett in grimoarul sau, "The Magus". Iar "The Magus" a avut o influenta surprinzator de larga, uneori acolo unde nu s-ar astepta decat putini sa o gaseasca(ex. asupra activitatii intemeietorului mormonismului din America). Dar putini dintre cei care au folosit in secolul XIX "The Magus" ca sursa de inspiratie cunosteau pe atunci si cum aratau unele lucruri din cartea respectiva la originea lor, in Picatrix.
Erata: "si chiar si in prezent mai sunt unele neclaritati in ce priveste "arborele genealogic" literar al unor idei si practici"
RăspundețiȘtergereUn interviu interesant apropo de Picatrix:
RăspundețiȘtergerehttps://www.occulturepodcast.com/archive/picatrix
Primele 20 minute, de introducere, ale interviului nu sunt focalizate asupra subiectului reprezentat de textul respectiv, dar dupa aceea discutia devine mult mai on-topic si chiar interesanta. Mi-au placut in special mentiunile facute apropo de diversitatea foarte mare a surselor utilizate de catre autorul musulman al textului(surse grecesti, indiene, "nabateene" etc.) si apropo de modul in care intelectualii Renasterii europene au receptionat textul(cu interes dar si reticenta, concomitent) care le-a parvenit in varianta lui latina medievala ce prezinta niste diferente fata de originalul scris in araba.
Apropo de "nabateeni", pentru istoricii actuali termenul ii desemneaza in principal pe arabii "nordici" din antichitate care au construit orasul Petra din Iordania de azi, cel mult vizitat in prezent de turisti. Dar pe vremea lui Ibn Wahshiyya(sec. IX) si a autorului textului Ghayat Al-Hakim numele respectiv era folosit si pentru a-i desemna pe locuitorii actualului Iraq care inca mai pastrau vii unele "ramasite" ale vechilor practici religioase si magice mesopotamiene.
Pentru comparatie, apropo de anacronisme si probleme cauzate de utilizarea unor denumiri, noi cei din prezent am invatat la orele de istorie sa facem o deosebire destul de clara intre civilizatiile mesopotamiene(sumeriana, babiloniana, asiriana etc.) si civilizatia persana, intre Mesopotamia ca teritoriul dintre cele doua fluvii si Persia, intre Iraq si Iran. Dar, ca exemplu, pentru un cetatean al Imperiului Roman de la sfarsitul antichitatii nu prea exista o astfel de diferenta clara datorita faptului ca timp de vreo 800 de ani capitala Persiei(atat cea condusa de partii arsacizi cat si cea condusa mai apoi de sassanizi) s-a aflat la Ctesiphon, oras situat la doar vreo 35 de km de actualul Bagdad si foarte aproape si de vechiul Babilon. Asa ca pentru cetateanul ala roman o afirmatie cum ca a merge in calatorie in Babilon insemna sa mergi de fapt in Persia si ca locuitorii orasului erau persani avea cumva un alt sens decat ar avea ideea respectiva in ziua de azi pentru cineva care cunoaste istoria zonei din manualele standard de istorie.
Am divagat cam mult, dar am vrut sa insist asupra faptului ca in Picatrix se afla niste elemente care chiar au radacini in Mesopotamia antica, pentru ca ceva foarte similar se regaseste si in istoria post-Lovecraft a Necronomiconului(desi Necronomiconul a fost cumva "copilul" imaginatiei sale, au aparut mai apoi altii care au dus unele lucruri mult mai departe decat o facuse el). Dar asta o sa detaliez in episodul/comentariul urmator, pentru ca e necesar inca un link si nu stiu daca in caz de comentariu cu doua link-uri nu se activeaza automat aici pe blog necesitatea moderarii comentariului..
Revenind la Necronomicon, dupa ce el s-a "nascut" ca idee-concept avand ca parinte imaginatia lui Lovecraft, el a dobandit cumva o viata proprie si independenta de parintele/creatorul sau. Mai multi alti scriitori, fani ai universului fantasy-SF creat de Lovecraft, au inceput sa scrie povestiri si romane incadrate in cadrul aceluiasi univers fictiv, texte in care au continuat sa pomeneasca Necronomiconul si sa aduca detalii noi in ce priveste istoria fictiva a sa. Pana cand, in anii '70, cineva a avut ideea sa redacteze o varianta detaliata a Necronomiconului, un grimoar adevarat ca structura desi in acelasi timp fictiv ca istorie si lineage(asta in mod vizibil pentru cine stie cate ceva despre tipul respectiv de literatura si istoria sa si poate discerne ce e plauzibil si ce nu in cazuri din astea, dar autorul si editorii au iesit cu cartea pe piata sustinand ca Necronomiconul lor chiar ar fi fost un text vechi real, strategie de marketing care chiar le-a reusit in parte). Iar sursa principala de inspiratie pentru continutul grimoarului nou creat a fost aleasa sa fie reprezentata de catre mitologia si practicile magice mesopotamiene(cele care ar fi primit probabil numele de "nabateene" cu un mileniu in urma printre intelectualii musulmani).
RăspundețiȘtergerehttps://en.wikipedia.org/wiki/Simon_Necronomicon
"The Simon Necronomicon is a purported grimoire written by an unknown author, with an introduction by a man identified only as "Simon". Materials presented in the book are a blend of ancient Middle Eastern mythological elements, with allusions to the writings of H. P. Lovecraft and Aleister Crowley, woven together with a story about a man known as the "Mad Arab".
The book was released in 1977 by Schlangekraft, Inc. in a limited edition hardback printing, followed by a paperback release by Avon Books, and a subsequent paperback release by Bantam Books.
...
The introduction to the book (comprising about 80 pages of a total of 263) is the only part that Simon claims to have written. It relates how Simon and his associates were introduced to a Greek translation of the Necronomicon by a mysterious monk. Simon claims that after experimenting with the text, they verified that the work is a genuine collection of magical rituals that predates most known religions, and warns that anyone attempting to use the Necronomicon may "unleash dangerous forces". The introduction attempts to establish links between H. P. Lovecraft, Aleister Crowley and ancient mythology (including Sumerian, Babylonian, Assyrian, and Chaldean myths and rituals), and draw parallels to other religions (such as Christianity, Wicca, Satanism and Hebrew Mythology). Some of the discussion is based on a supposed connection between Crowley and Lovecraft first espoused by Kenneth Grant."
_____________
Faza interesanta e faptul ca dupa publicare s-au gasit multi care chiar au luat de buna povestea de marketing care insotea cartea si au considerat-o a fi un grimoar antic autentic(si chiar sunt curios cam ce parere ar fi putut avea Lovecraft de chestia asta, daca ar mai fi trait in perioada respectiva sa vada cum Necronomiconul din visele sa a dobandit brusc un soi de existenta reala :) ).
Dar chiar daca cartea e pana la urma un fake, e un fake foarte interesant pentru ca modul in care a fost structurat si sursele de inspiratie alese indica faptul ca autorul a studiat cu multa atentie literatura magica veche autentica si ceea ce a mai ajuns pana la noi din mitologia antica mesopotamiana.
Iar unii sustin ca, cica, ar mai fi obtinut si unele rezultate punand in practica ritualuri din carte, chiar si atunci cand stiau sau banuiau ca de fapt e vorba de un text creat recent, zicand chiar uneori ca ar fi functionat, cica, in cazul asta ideea de "fake it till you make it". :)
Apropo de universul fictional creat de Lovecraft("The Cthulhu Mythos") si preluat apoi si dezvoltat de catre altii, universul respectiv se intersecteaza uneori in mod interesant cu alte universuri fictionale mai recente.
RăspundețiȘtergereUn exemplu in directia asta priveste universul fictional al jocurilor Warcraft(in principal World of Warcraft), in care se regasesc cateva elemente care au fost inspirate in mod clar din lumea creata de imaginatia lui Lovecraft.
Un exemplu ilustrativ, pentru cei care au atentia un pic antrenata(videoclipul mi se pare chiar fain realizat):
https://www.youtube.com/watch?v=hndyTy3uiZM