Pe internet, vad in sfarsit pe cineva care zice: de ce nu vine UE sa preia controlul, ca noi habar n-avem sa ne conducem singuri. Cat o sa ne mai chinuim degeaba?
Nu era un roman, era un albanez.
In scurt timp. mai apar trei albanezi. TOTI sunt de acord ca are dreptate. Dar UE n-o sa vina, pentru ca vrea mai intai sa ii vada ca pot sa se conduca singuri.
Frate, ce inseamna sa iti ajunga cutitul la os:
Nu te mai minti singur.
La noi, 50% din public simtea ca ne-ar pica bine o ocupatie americana sau germana ca sa ne puna pe directia buna. Restul se amageste cu istoria glorioasa. Si vorbe goale, gen mandria de a fi roman. La ei e unanimitate. Unul n-a venit sa zica cu istoria glorioasa a Albaniei.
Sa ai o clasa politica corupta care mentine un regim politic clientelar de sus in jos e abia nivelul de supravietuire. Exista o tona de din astea, Bolivii si Zimbabwe si Sudan, care abia subzista.
Sa ai parghiile prin care populatia sa impuna conducerii tarii sa bage bani in dezvoltarea tarii, nu sa ii fure pe toti, abia atunci se cheama ca ne conducem singuri si ne-am luat tara inapoi. Cand guvernarea este obligata sa execute dezvoltarea tarii (autostrazi, educatie, etc).
Insa asta nu se poate realiza decat printr-o clasa de mijloc suficient de numeroasa incat sa isi formeze propriile valori omogene.
Nu era un roman, era un albanez.
In scurt timp. mai apar trei albanezi. TOTI sunt de acord ca are dreptate. Dar UE n-o sa vina, pentru ca vrea mai intai sa ii vada ca pot sa se conduca singuri.
Frate, ce inseamna sa iti ajunga cutitul la os:
Nu te mai minti singur.
La noi, 50% din public simtea ca ne-ar pica bine o ocupatie americana sau germana ca sa ne puna pe directia buna. Restul se amageste cu istoria glorioasa. Si vorbe goale, gen mandria de a fi roman. La ei e unanimitate. Unul n-a venit sa zica cu istoria glorioasa a Albaniei.
Sa ai o clasa politica corupta care mentine un regim politic clientelar de sus in jos e abia nivelul de supravietuire. Exista o tona de din astea, Bolivii si Zimbabwe si Sudan, care abia subzista.
Sa ai parghiile prin care populatia sa impuna conducerii tarii sa bage bani in dezvoltarea tarii, nu sa ii fure pe toti, abia atunci se cheama ca ne conducem singuri si ne-am luat tara inapoi. Cand guvernarea este obligata sa execute dezvoltarea tarii (autostrazi, educatie, etc).
Insa asta nu se poate realiza decat printr-o clasa de mijloc suficient de numeroasa incat sa isi formeze propriile valori omogene.
Si conducerea chineza e corupta, dar asta nu opreste China sa se dezvolte.
RăspundețiȘtergereSper sa nu intelegi acum ca as considera cumva ca nu ar fi o problema in sine coruptia. Este, dar mai conteaza si modul in care percep conducatorii viitorul lor personal si cel al familiilor lor. Daca ei isi "leaga" propriul viitor si pe cel al familiei de cel al tarii, pe principiul "daca tara este puternica, atunci suntem si noi puternici", atunci vor lua masuri pentru ca tara sa progreseze oricat de mult ar baga intre timp mainile proprii in borcanul cu miere.
Exemplul cel mai bun din istorie cred ca e tocmai cel al Romei antice. Inca din perioada republicana, societatea romana a fost afectata atat de fenomene de coruptie cat si de numeroase conflicte si razboaie civile. Dar toti conducatorii romani din perioada de glorie a Romei erau profund convinsi ca puterea lor personala era strans legata de puterea Romei. Si asa s-a ajuns la unul dintre cele mai mari si mai de succes imperii din istorie.
Problema cea mai mare apare in tarile in care conducatorii sunt profund nesiguri de capacitatea natiunii lor de a avansa si a avea succes in arena internationala, lucru care ii face sa isi "decupleze" propriile ambitii de ambitiile natiunii si mai apoi adopta chiar o atitudine extrema de tipul "hai sa imi fac acum plinul cat timp sunt la putere, pentru ca mai apoi odraslele mele sa aiba o viata buna prin alte tari ceva mai norocoase si stabile".
Apropo de "clasa politica clientelara", tocmai romanii au fost cei care au promovat pe scara larga, in antichitate, conceptul de "client":
RăspundețiȘtergerehttps://en.wikipedia.org/wiki/Patronage_in_ancient_Rome
Iar sistemul respectiv de patronaj politic nu a impiedicat Roma sa creasca si sa cucereasca o mare parte din lumea civilizata(relativ) existenta atunci.
Asta nu inseamna ca sistemul respectiv era unul bun sau ca, doamne fereste, ar trebui imitat cumva in prezent.
Problema este faptul ca nu intotdeauna "franele" care impiedica o societate/tara sa se dezvolte sunt chiar atat de simple cum par sa creada multi. Daca alegi sa privesti stagnarea sau regresul societatii/tarii ca fiind rezultatul aproape exclusiv al coruptiei elitei conducatoare, practic iti pui singur ochelari de cal - de privit, privesti in continuare la un fenomen real si negativ(coruptia si clientelismul), dar nu mai poti sa vezi si ceilalti factori importanti situati cumva mai la "periferia campului vizual".
Nu reusesc, din pacate, sa gasesc acum un link catre un articol interesant din NYT, gasit de mine mai demult, privind atitudinea clasei conducatoare rusesti fata de provocarile puse lor de catre conflictul Rusia vs. Occident.
RăspundețiȘtergerePe scurt, autorul isi exprima acolo o oarecare surpriza privind faptul ca desi multi oligarhi si siloviki rusi au suferit, in urma sanctiunilor impuse de Vest, pierderi financiare personale masive si alte tipuri de "daune"(ex. restrictii de calatorie prin tarile occidentale, puneri sub acuzare in SUA etc.), ei continua sa il sustina pe Putin.
Clasa conducatoare occidentala, si nu numai, parea ferm convinsa prin 2014 ca dupa ce sanctiunile urmau sa loveasca serios elita conducatoare ruseasca, aceasta din urma ar fi urmat cumva sa se rascoale si sa il detroneze pe Putin(in mod similar, existau cam aceleasi asteptari si in ce il privea pe rusul de rand). Lucru care nu s-a intamplat. In schimb, atat elitele rusesti cat si rusii de rand au strans randurile, acceptand cumva ca fiind inevitabile pierderile personale cauzate de sanctiuni.
In ce priveste elitele, autorul articolului parea sa fie convins ca la baza fenomenului asta ar fi stat un soi de patriotism mai "twisted" si un soi de nostalgie imperiala impartasite atat de oligarhi cat si de "securocratii" rusi(conceptul de "securocracy" l-am vazut utilizat prin mass-media anglo-saxona).
Eu zic insa ca la baza fenomenului sta mai degraba un calcul ceva mai cinic, realizat "la rece". Clasa conducatoare ruseasca realizeaza faptul ca nu isi poate mentine controlul asupra resurselor pe care le exploateaza in principal in spatiul rusesc daca Rusia este extrem de slaba. Intr-o lume globalizata complet, ei ar fi o prada usoara pentru competitorii occidentali in lupta pentru resurse. In consecinta, daca Rusia este puternica pe plan global macar in plan militar si politic, daca isi mentine partea de "hard power" mostenita de la URSS, atunci au si ei o sansa sa isi mentina macar o mare parte din puterea personala pe care o au. Daca Rusia cade, atunci ei pot pierde totul. Asa ca sunt dispusi sa faca sacrificii temporare si sa piarda o parte din puterea personala(in principal in plan financiar), pentru a nu pierde in final totul. Oricat de corupti ar fi, sunt totusi constienti de faptul ca viitorul lor este legat strans de viitorul puterii rusesti in arena internationala. In ce ii priveste pe rusii de rand, probabil ca ei nu dau doi bani pe viitorul lor si ii considera a fi "expendables". Dar au nevoie ca masinaria militara ruseasca si influenta politica internationala ruseasca sa fie in continuare relevante, pentru ca altfel nu pot face fata in competitia cu elitele conducatoare occidentale, chinezesti etc.
Revenind la situatia de la noi, eu as zice ca ar fi important sa fie puse cateva intrebari:
RăspundețiȘtergere1) Cum vad in mod real cei care ne conduc viitorul tarii si cel al natiei?
Intrebarea este importanta, pentru ca daca in realitate conducatorii nostri au o viziune pesimista in ce priveste viitorul Romaniei, atunci nu te poti astepta ca in mod real ei sa isi "lege" strans propriile planuri de viitor, si cele ale familiilor lor, de viitorul nostru, al tuturor. Mai degraba, intr-un astfel de caz, este posibil sa apara atitudini de tipul "hai sa acumulez eu cat pot de mult cat timp sunt la butoane in tara asta, pentru ca odraslele mele sa poata face scoala in Vest si sa isi construiasca un viitor acolo". Iar o astfel de atitudine, daca devine generalizata, poate produce tot atatea daune, sau poate chiar mai multe, decat coruptia generalizata.
2) Cat de important vad ei a fi viitorul tarii ca entitate autonoma vizavi de viitorul UE sau al Occidentului pe ansamblu? Cred ca intrebarea asta e foarte importanta pentru ca de mai multe ori am ramas cu impresia ca unii dintre conducatorii nostri au ajuns sa priveasca tara ca fiind doar o parte periferica, minora, a unei entitati mult mai mari si mult mai relevanta, tara devenind un soi de "borderland". Daca e adevarat ce am perceput eu in privinta asta, exista iarasi pericolul "decuplarii" planurilor de viitor ale elitelor locale de planurile de viitor ale tarii si, in consecinta, o cuplare a primelor de planurile de viitor mai largi ale UE si/sau Occidentului in sens mai larg. Mai concret, elitele locale pot dezvolta in cazul asta un soi de mentalitate de vatafi sau arendasi, administratori temporari ai unui tinut de margine al "Imperiului", ei vazand viitorul progeniturilor lor, sau chiar si cel al lor personal, ca indreptandu-se mai degraba catre o mutare in Berlin, Bruxelles, Paris etc. etc. Plus un soi de atitudine de "complacency"(nu gasesc un sinonim romanesc mai bun) de genul "Occidentul/UE sa se dezvolte si sa devina puternic/a, pentru ca mai apoi si Romania o sa fie cumva trasa inevitabil inainte pe post de remorca sau de ultim vagon al trenului"(lucrurile astea in istorie nu s-au intamplat insa mereu asa, de multe ori "borderland"-urile fiind practic abandonate la un moment dat).
3) Cat de "legata" isi percep elitele noastre a fi chiar propria lor bunastare actuala concreta(nu doar materiala) de gradul(mare, mic, nu conteaza) de bunastare generala din tara? Intrebarea este relevanta pentru ca exista n-spe mii de cazuri la noi in care conducatorii si-au construit palate si si-au cumparat "tancuri" cu care se deplaseaza apoi pe drumuri publice pline de gropi si par sa nu constientizeze deloc faptul ca daca, doamne fereste, intra cu tancul in vreun pom din cauza degradarii infrastructurii publice, vor ajunge si ei sa beneficieze de aceleasi servicii de urgenta deficitare de care beneficiaza si amarasteanul de rand. Exista aici un soi de "decuplare" si un soi de "miopie" a elitelor noastre conducatoare chiar mai grosiere si mai izbitoare decat fenomenele pomenite anterior..
Fenomenul asta, cel manifestat prin faptul ca elitele noastre conducatoare ajung sa traiasca cumva intr-o "bula" izolata(doar aparent, in realitate) de restul societatii, l-ai atins chiar si tu in alt articol de pe blog, cel in care ai postat poze cu Casa Poporului.
Apropo de "deconectare" vs. "conectare", un lucru care mie imi place din sistemul politic american este modul in care politicienii lor raman puternic legati de electoratul local care i-a trimis la Washington. Daca X este ales senator sau membru al Camerei Reprezentantilor intr-o circumscriptie electorala din Iowa, el ramane dupa aceea puternic legat de populatia din zona respectiva si raspunde in fata ei pentru orice actiune majora pe care o face apoi in Congres.
RăspundețiȘtergereVezi ca exemplu concret povestea actuala cu "impeachment"-ul, in cazul careia mai multi membri democrati ai Camerei Reprezentantilor au temeri si retineri reale privind faptul ca partidul le cere sa voteze intr-un mod care s-ar putea sa ii supere pe alegatorii lor de acasa.
Si exista o perceptie generala in cadrul elitelor conducatoare americane ca daca SUA este puternica, atunci si ele sunt puternice. Chestia asta se manifesta inclusiv la nivelul conducerii corporatiilor americane, chiar daca acolo mai exista si tentatii privind mutarea unor activitati economice in alte terte tari ce ofera unele avantaje economice mai greu de gasit acasa.
In schimb, la noi majoritatea politicienilor uita imediat care sunt interesele celor ce i-au votat odata ce se vad ajunsi in parlament la Bucuresti.
Nemaivorbind si de multi dintre afaceristii locali, care odata vazuti cu buzunarele si conturile pline nu mai au nici un fel de retineri sa se mute cu tot cu bagaje sau familion prin Monaco sau te miri pe unde altundeva in zone mai prospere din lume.
Imi place comentariul tau asa de tare incat o sa il fac articol.
RăspundețiȘtergere