Exista acest articol, care spune ca urmasii suedezilor imigrati in secolul 19 in America sunt mai bogati decat americanii. Si acolo unde 13% din americani traiesc in saracie, doar 6% din suedezii americani sunt saraci.
https://www.commentarymagazine.com/articles/the-cold-truth-about-sweden/
Asta inseamna ca succesul lor nu se datoreaza sistemului cu elemente de stanga, ci culturii suedeze preexistente.
Principala diferenta in nordul Europei este ca fermierii trebuiau sa munceasca de le sareau capacele ca sa supravietuiasca. In timp, cei lenesi au disparut pe cale naturala si s-a format o foarte puternica etica a muncii. In America, imigrantii suedezi au fost vazuti drept foarte muncitori, si apreciati pentru ca nu minteau.
Bine, au trecut si ei printr-o faza in care isi luau suturi in cur, ca orice alta minoritate care nu se integreaza suficient de rapid. Dar au depasit-o.
Stanga americana admira foarte mult Suedia, pentru ca avea atatea masuri de stanga si parea ca din cauza asta le merge bine. Acum nu mai are atatea, s-a intors spre politici de dreapta fiindca le trebuiau mai multi oameni bine pregatiti.
Lucrurile zic io stau exact invers. Daca ai o cultura in care toata lumea munceste din greu si spune adevarul este mult mai usor sa adopti masuri de stanga. Pentru ca aceia care sunt in dificultate sunt foarte putini.
Insa daca ai o cultura de lene si comoditate, aceleasi masuri de stanga nu vor duce la nimic bun. Cu cat vei mari plasa de siguranta pentru saraci, cu atat mai multi se vor multumi sa stea in ea. Si tot ce vei obtine este o crestere enorma a bugetului.
https://www.commentarymagazine.com/articles/the-cold-truth-about-sweden/
Asta inseamna ca succesul lor nu se datoreaza sistemului cu elemente de stanga, ci culturii suedeze preexistente.
Principala diferenta in nordul Europei este ca fermierii trebuiau sa munceasca de le sareau capacele ca sa supravietuiasca. In timp, cei lenesi au disparut pe cale naturala si s-a format o foarte puternica etica a muncii. In America, imigrantii suedezi au fost vazuti drept foarte muncitori, si apreciati pentru ca nu minteau.
Bine, au trecut si ei printr-o faza in care isi luau suturi in cur, ca orice alta minoritate care nu se integreaza suficient de rapid. Dar au depasit-o.
Stanga americana admira foarte mult Suedia, pentru ca avea atatea masuri de stanga si parea ca din cauza asta le merge bine. Acum nu mai are atatea, s-a intors spre politici de dreapta fiindca le trebuiau mai multi oameni bine pregatiti.
Lucrurile zic io stau exact invers. Daca ai o cultura in care toata lumea munceste din greu si spune adevarul este mult mai usor sa adopti masuri de stanga. Pentru ca aceia care sunt in dificultate sunt foarte putini.
Insa daca ai o cultura de lene si comoditate, aceleasi masuri de stanga nu vor duce la nimic bun. Cu cat vei mari plasa de siguranta pentru saraci, cu atat mai multi se vor multumi sa stea in ea. Si tot ce vei obtine este o crestere enorma a bugetului.
"Principala diferenta in nordul Europei este ca fermierii trebuiau sa munceasca de le sareau capacele ca sa supravietuiasca."
RăspundețiȘtergereCred ca mai exista un factor important care a modelat cultura scandinava in directia respectiva si anume existenta in trecut a unei traditii razboinice puternice. O astfel de traditie, perpetuata timp de secole, ii invata pe oameni sa fie solidari cu ceilalti membri ai unitatii sociale din care fac parte(clan, trib, "cetate", dupa caz), sa isi mobilizeze toate resursele in vederea realizarii unui scop comun, sa respecte regulile si autoritatea liderilor si, in caz de nevoie, sa accepte mai usor ideea ca in anumite situatii individul ar trebui sa se sacrifice pentru binele comunitatii din care face parte.
Influenta asta zic eu ca este foarte evidenta si in ce priveste cele trei mari popoare care de fapt au pus bazele culturii si societatii occidentale: grecii antici, romanii din perioada republicana si evreii din perioada de dinainte de captivitatea in Babilon. Toti cei mentionati erau foarte razboinici la origini, in principal datorita faptului ca erau inconjurati de alte popoare ostile si trebuiau sa fie practic tot timpul pe picior de razboi(iar grecii se mai si razboiau foarte frecvent intre ei, lucru care a condus in final si la aparitia si dezvoltarea conceptului de cetatean care era definit nu doar de existenta unor drepturi ci si de cea a multor obligatii, in mare parte obligatii militare).
Iar tot grecii, romanii si evreii mai aveau si altceva foarte important in comun: erau foarte religiosi, in moduri diferite si uneori chiar un pic bizare pentru mentalitatea noastra de azi. Grecii, de exemplu, nu prea luau decizii importante fara sa incerce cumva sa consulte mai intai voia zeilor(prin intermediul oracolelor si a altor forme de divinatie), marsaluiau spre locul de batalie cantand cantece religioase, iar dupa victorii nu uitau niciodata de obligatia de a aduce o mare parte din prada capturata ca ofrande in templele lor si, mai ales, de obligatia de a asigura respectarea practicilor funerare atat pentru mortii proprii cat si, in multe cazuri, pentru mortii dusmanilor(a existat in istorie cel putin un caz in care niste comandanti VICTORIOSI in batalie, cred ca atenieni daca tin bine minte, au fost executati pentru ca au esuat sa isi recupereze mortii pentru a-i inmormanta sau incinera conform ritualurilor in vigoare atunci).
Romanii din perioada republicana erau chiar si mai extremi in ce priveste partea asta religioasa. Practic cam toate pozitiile politice de conducere de la ei(consuli, tribuni, cenzori etc.) presupuneau si niste indatoriri religioase, iar romanii nu intrau niciodata in batalie fara ca mai inainte sa aplice vreuna dintre tehnicile lor de divinatie(fie haruspicii, fie "tehnicile" de urmarire a comportamentului pasarilor etc.). Exista in privinta asta si un exemplu de tip anecdotic, cel privind batalia navala de la Drepana dintre romani si cartaginezi. Inainte sa intre in lupta, amiralul roman de atunci, Pulcher parca il chema daca tin bine minte, a pus in fata unor gaini "sacre" graunte ca sa vada daca le mananca(lucrul asta ar fi indicat, cica, faptul ca zeii ar fi fost de partea romanilor). Si cand a vazut ca gainile nu se atingeau de mancare, enervat, a aruncat gainile peste bord zicand ca daca nu vor mancare poate vor sa bea, dupa care a intrat totusi in lupta. Si a pierdut. Iar partea cea mai relevanta a povestii este ceea ce s-a intamplat dupa batalie, cand tipul a fost judecat si exilat nu pentru faptul ca a pierdut batalia in mod catastrofal(romanii, spre deosebire de cartaginezi, nu isi pedepseau comandantii pentru esecurile militare) ci pentru sacrilegiul comis prin inecarea gainilor.
Tot romanii din perioada republicanii mai aveau un alt tip de practica religios-magica destul de "dark" si extrema, de la care in mod foarte probabil mostenim noi azi cuvantul/conceptul de "devotiune":
RăspundețiȘtergerehttps://en.wikipedia.org/wiki/Devotio
"In ancient Roman religion, the devotio was an extreme form of votum in which a Roman general vowed to sacrifice his own life in battle along with the enemy to chthonic gods in exchange for a victory. The most extended description of the ritual is given by the Augustan historian Livy, regarding the self-sacrifice of Decius Mus. The English word "devotion" derives from the Latin."
Si tot romanii mai aveau un alt obicei aparent bizar pentru noi, cei de azi, si anume cel de a incerca sa "mituiasca" cumva cu ofrande zeii inamicilor, pentru a-i convinge pe respectivii zei sa schimbe tabara sau macar sa devina mai distanti fata de inamicii in cauza. Si luau lucrurile astea foarte in serios.
Alteori adoptau in panteonul roman zei straini cu scopul de a obtine ajutor divin pentru a castiga un razboi. Asa s-a intamplat cu Cybele, zeita din Asia Mica, in cazul careia romanii au depus intense eforturi diplomatice, negociind cu Pergamul, pentru a aduce o piatra sacra a zeitei(un meteorit de fapt) la Roma, totul avand ca scop final castigarea celui de-al doilea razboi cu Cartagina.
Un alt exemplu foarte elocvent in directia asta este si cel al japonezilor, alti oamenii cu o puternica traditie atat militara cat si religioasa. Si ei erau foarte scrupulosi in a respecta tot felul de obligatii religioase mai ales pe timp de razboi(ex. cazul lui Uesugi Kenshin/Kagetora, un daimyo celebru din secolul XVI care si-a dedicat practic viata devotiunii fata de o zeitate budista particulara, Bishamonten/Vaishravana, ramanand necasatorit si fara copii proprii, avand doar copii adoptati pentru a asigura succesiunea, totul cu scopul de a obtine ajutor divin in plan militar).
RăspundețiȘtergereRevenind la scandinavi, si ei erau atat foarte razboinici cat si foarte religiosi, in modul lor particular, in perioada lor pre-crestina. Si ei apelau de regula la divinatie(utilizand runele sau alte mijloace de tipul asta) inainte sa ia decizii importante si inainte sa intre in lupta si mai faceau si tot felul de sacrificii, inclusiv umane, pentru a-si asigura sprijinul zeilor. Problema in cazul lor este faptul ca informatiile privind subiectul asta care au ajuns pana la noi sunt fragmentare si ne-au parvenit in mare parte din niste surse nu tocmai obiective(clerici crestini de mai tarziu care au consemnat lucrurile astea in mare parte dupa ce deja avusese loc de vreo doua sau trei secole crestinarea scandinavilor).
Interesant mi se pare faptul ca influentele astea par sa dainuie cumva in timp o perioada de secole, uneori chiar si un mileniu, dupa ce respectivele popoare isi abandoneaza traditiile respective. Si grecii si romanii au continuat sa domine zona mediteraneana o perioada destul de lunga dupa ce au inceput sa isi abandoneze vocatia razboinica si zeii lor ancestrali.
Japonezii continua insa sa ramana, in parte, fideli traditiilor lor religioase, fie si doar in mod mai mult formal, in timp ce scandinavii, unii dintre ei, de-abia de curand au inceput sa le redescopere partial. Dar atat japonezii cat si scandinavii de azi si-au abandonat practic complet traditia razboinica, insa influentele lor la nivel social inca par sa persiste(ex. modul deorganizare al marilor companii japoneze, care folosesc cumva drept model modul de structurare al vechilor clanuri razboinice feudale).
Erata: "Tot romanii din perioada republicana mai aveau un alt tip de practica religios-magica destul de "dark" si extrema, de la care in mod foarte probabil mostenim noi azi cuvantul/conceptul de "devotiune""
RăspundețiȘtergereAlta Erata: "Dar atat japonezii cat si scandinavii de azi si-au abandonat practic complet traditiile razboinice, insa influentele acestora la nivel social inca par sa persiste(ex. modul de organizare al marilor companii japoneze, care folosesc cumva drept model modul de structurare al vechilor clanuri razboinice feudale)."
RăspundețiȘtergereP.S. E un pic enervant modul de postare al comentariilor, in principal in ce priveste restrictiile privind numarul maxim de caractere permis pentru un comentariu. Asta mai ales in cazul comentatorilor loviti de "logoree" si inclinati sa posteze cearceafuri, ca mine. :) Nu s-ar putea face ceva in privinta asta?
Stiu ca o sa deviez acum si mai mult offtopic, dar apropo de utilizarea aproape universala a tehnicilor de divinatie in antichitate, cred ca nu ar trebui sa omit faptul ca un sistem propriu de divinatie, cleromantia(tragerea la sorti), au utilizat si evreii antici, mai ales in perioada lor razboinica, de independenta. Si nu era vorba doar de practici utilizate ocazional doar de anumiti indivizi, ci si de o practica oarecum standardizata si utilizata la nivelul superior de conducere al societatii evreiesti:
RăspundețiȘtergerehttps://en.wikipedia.org/wiki/Urim_and_Thummim
"In the Hebrew Bible, the Urim and the Thummim are elements of the hoshen, the breastplate worn by the High Priest attached to the ephod. They are connected with divination in general, and cleromancy in particular. Most scholars suspect that the phrase refers to a set of two objects used by the high priest to answer a question or reveal the will of God."
Tehnicile astea de divinatie au cazut in "dizgratie" in partea noastra de lume pe la sfarsitul antichitatii si inceputul evului mediu, din cate am putut eu sa imi dau seama in principal din doua motive:
1) Victoria si expansiunea crestinismului si islamului(iudaismul a avut in privinta asta o influenta mai mica), ambele religii fiind, cel putin in teorie, ostile fata de orice practici divinatorii care aveau vreo legatura cu magia sau cu religiile pagane. Cele doua religii au "impins" practicile divinatorii in underground, unde au ramas totusi destul de populare(in lumea islamica, de exemplu, geomantia este in continuare destul de populara din cate tin minte ca am citit eu mai demult).
2) Dezvoltarea si popularitatea crescuta a astrologiei, care in forma ei mai riguroasa dezvoltata in perioada elenistica constituie forma de divinatie cea mai complexa si, cel putin aparent, cea mai rationala dintre toate(in principal prin faptul ca include atat de multa matematica in ea).
Interesant mi se pare si faptul ca desi in prezent oamenii au renuntat in mare parte la divinatie, ei continua sa urmeze cumva acelasi pattern comportamental antic care ii impinge sa incerce sa "sondeze" cumva viitorul, in mod particular atunci cand e vorba de luarea unor decizii importante. Acum nu mai exista oracole consultate in mod oficial de conducatorii statului, dar exista in schimb futurologi a la Alvin Toffler, sau specialisti in geopolitica a la George Friedman care au o influenta importanta, fie ea si informala, la niveluri decizionale destul de inalte. :)
Si apropo de influenta traditiilor razboinice/militare la nivel social si politic, relevant mi se pare faptul ca si in prezent lumea este dominata la nivel de politica globala de tarile cu armate puternice si care fie si-au conservat cumva traditii proprii militare vechi de cateva secole(ex. SUA cu West Point-ul si alte institutii militare cu caracter deja traditional, si Rusia care are si ea o traditie in domeniu), fie si le-au creat/recreat recent(China).
RăspundețiȘtergereCeilalti actori globali, care au ales in schimb un soi de "demilitarizare" partiala, cum e cazul cu mai multe state din UE, au inceput sa devina destul de irelevanti in anumite contexte.
Si tot statele astea cu armate puternice si traditii militare inca vii par sa aiba si societatile cele mai coezive si mai rezistente in fata unor provocari. Societatea americana, cu tot "razboiul civil" cultural intern al ei, reactioneaza in continuare in mod coerent si solidar atunci cand e provocata cumva din exterior. Societatea chineza, fie ea si structurata intr-un mod destul de opresiv, este destul de stabila si chiar si societatea ruseasca, cu toate problemele ei interne destul de grave si de acute, a rezistat destul de bine pana acum in noul ei conflict cu Vestul.
In schimb in UE pare sa existe uneori un soi de brambureala, cu state membre care trag unul hăis și altul cea, cu tot soiul de ezitari si balbaieli... Ma rog, cred ca vezi si tu destul de bine cam care e situatia in privinta asta. :)
Dadeam mai sus un exemplu privind modul foarte serios in care grecii antici tratau problema riturilor funerare a caror punere in practica era necesara in caz de razboi. Era vorba de evenimentul istoric urmator:
RăspundețiȘtergerehttps://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Arginusae
"The naval Battle of Arginusae took place in 406 BC during the Peloponnesian War near the city of Canae in the Arginusae islands, east of the island of Lesbos. In the battle, an Athenian fleet commanded by eight strategoi defeated a Spartan fleet under Callicratidas. The battle was precipitated by a Spartan victory which led to the Athenian fleet under Conon being blockaded at Mytilene; to relieve Conon, the Athenians assembled a scratch force composed largely of newly constructed ships manned by inexperienced crews. This inexperienced fleet was thus tactically inferior to the Spartans, but its commanders were able to circumvent this problem by employing new and unorthodox tactics, which allowed the Athenians to secure a dramatic and unexpected victory. Slaves and metics who participated in the battle were granted Athenian citizenship.
The news of the victory itself was met with jubilation at Athens. Their joy was tempered, however, by the aftermath of the battle, in which a storm prevented the ships assigned to rescue the survivors of the 25 disabled or sunken Athenian triremes from performing their duties, and a great number of sailors drowned. A fury erupted at Athens when the public learned of this, and after a bitter struggle in the assembly six of the eight generals who had commanded the fleet were tried as a group and executed."
___________
In articolul din wikipedia nu este mentionat, din cate am vazut, aspectul particular al povestii care privea problema riturilor funerare, dar el poate fi gasit usor daca te uiti un pic prin sursele istorice care au consemnat desfasurarea respectivului eveniment. De exemplu, lucrul asta a fost mentionat de Diodor din Sicilia:
http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text.jsp?doc=Perseus%3Atext%3A1999.01.0084%3Abook%3D13%3Achapter%3D101%3Asection%3D1
"When the Athenians learned of their success at the Arginusae, they commended the generals for the victory but were incensed that they had allowed the men who had died to maintain their supremacy to go unburied."
Si acum, daca tot am pomenit aspectul asta privind respectul acordat de catre societate membrilor sai decedati in razboi(care face parte tot din traditia razboinica a unei societati si culturi), mie imi vine in minte acum si povestea incidentului de la Valea Uzului.
RăspundețiȘtergereAm vazut ca unii dintre ai nostri au incercat sa bagatelizeze cumva incidentul, dar problema este faptul ca el are o anumita incarcatura simbolica ce "rezoneaza" puternic cu ceva foarte profund din adancurile "inconstientului colectiv" al unei societati, chiar si cand e vorba de una ca a noastra care nu are o traditie razboinica istorica foarte puternica(asta comparativ cu alte societati si popoare din jur).
Pentru comparatie ar trebui vazut cat respect si cata atentie acorda americanii, inclusiv prin filmele lor comerciale, atunci cand se pune problema sa isi onoreze cumva eroii cazuti pe campul de lupta. Si cat respect acorda americanii de regula si acelor politicieni care si-au servit tara pe campul de lupta in trecut.
Astea sunt lucruri foarte importante pentru o societate, dar pe care multi dintre europeni am vazut ca de ceva timp incoace au inceput sa le cam ignore.
Foarte tare faza cu devotiunea, dar merita un articol propriu fiindca e un fenomen separat. De fapt vad material pentru mai multe articole. Unul despre devotiune, unul despre democratie si ce iese cand oamenii isi pot urma impulsurile imediate, etc
RăspundețiȘtergereSigur nu vrei sa scrii pe blog?
"Sigur nu vrei sa scrii pe blog?"
RăspundețiȘtergereBa da, in principiu, daca ai un pic de rabdare pentru ca momentan am si niste probleme personale urgente pe care trebuie sa le rezolv.
Mai discutam eventual in privat apropo de subiectele care ti se par a fi cele mai interesante.