Basmele romanesti sunt o educatie razboinica (I)

Unul dintre scopurile basmelor a fost întotdeauna educația copiilor.

De exemplu, jumătate din basmele occidentale spun același lucru: "Copii, nu intrați în pădure." E vrăjitoarea care vrea să te mănânce. E lupul rău. Nu vorbi cu strainii. Nu le spune ce vrei să faci, unde te duci, ce ai în coș. Aveți grijă ca in padurea Bremen sunt hoți.

Evident, acest lucru se referă la drumurile nesigure ale perioadei medievale din Europa de Vest. In satul / orașul tau erai protejat de nobilul local. Dar drumurile erau ale nimanui, și fiecare călătorie era un risc.

Poveștile românești arată o prezență mult mai mare a inamicului. Copilului mic i s-a spus de la început: vezi că zmeul poate ajunge aici oricând și o poate fura pe Ileana Cosanzeana. Sau merele de aur. Când se întâmplă acest lucru, Fat Frumos (Beautiful Kid in engleza) merge după zmeu, îl învinge în lupta dreapta și ia înapoi ceea ce a furat.

Cu alte cuvinte:
"Vezi că lumea este un loc periculos și trebuie să te lupți. Pregateste-te. Tu, copile, ești speranța părinților tăi că vei câștiga în viitor când se va întâmpla asta."

Zmeul vine din slavona zmey. In limba rusa inseamna o combinatie de om cu balaur si e ceva negativ. Insa la slavii din Balcani, cum ar fi bulgarii, sarbii etc zmey e ceva pozitiv, e razboinicul teribil ridicat la superlativ, de care se tem toti dusmanii. Zmeul locuieste intr-o tara vecina, in care e greu de ajuns, numit Celalalt Taram.

Basmele indeamna la o atitudine in care iti pastrezi cumpatul dupe ce zmeul va ataca. Si nu trebuie sa uiti sau sa ierti, ci trebuie sa te duci peste zmeu, cand poti si in conditiile tale, si sa iei inapoi ce era al tau. Suna ca o metoda flexibila de a ramane in viata si a prospera in timpuri salbatice.

Cine a fost zmeul? Ar putea fi oricine:
- slavii care s-au stabilit pe teritoriul României și au devenit români. E de asteptat ca razboinicii lor  sa incerce sa faca incursiuni peste romanii localnici, incercand sa le ia cu forta ce aveau mai bun. (Chestia asta s-a intamplat istoric peste tot, de exemplu normanzi in Anglia, cand au venit cuceritori, jefuind tot ce gaseau mai bun, luand femeile mai frumoase, si omorand pe oricine se impotrivea).
- bulgarii, cu care am avut mai multe bătălii la început când ne-am format ca națiune
(Cazul în care Celălalt Taram ar putea fi foarte bine Bulgaria, țara pe care au trăit-o românii înainte de a fi copleșiți de bulgari, iar pentru a trece dincolo de Celalalt Taram trebuie să treci Dunărea, ceea ce e in sine o isprava)
- maghiarii, caz în care trebuia să traversați munții pentru a trece în Transilvania, Celalalt Taram romanesc
- bizantinii, cu care au luptat vlahii
- turcii care făceau raiduri
- tatarii
- și de ce nu, boierul vecin lacom, care voia să-și mărească averea

Romanii traiau in conditii mult mai nesigure decât occidentalii. Orice grup de soldați cu un lider capabil putea ataca țara. Pazvante Chioru a ars Craiova în 1800, când Occidentul se pregătea pentru revoluția industrială.

Strategia romanilor, care nu aveau armata permanentă, a fost întotdeauna să atace inamicul când se retragea. Aveau nevoie de timp pentru a ridica armata, și apoi la retragere dușmanul era mai lent, ingreunat de prada. Dacă ii omorau pe mongoli la întoarcere ca Stefan cel Mare, sau ca Mihai Viteazu cand a nimicit armata turceasca la Giurgiu și le-a luat prada, asta prevenea viitoarele atacuri. De fapt, raidurile erau pentru pradă, iar dacă nu puteau să o păstreze, motivația pentru următorul atac dispărea.

Basmele au jucat un rol major în pregătirea psihologică a celor care au câștigat aceste bătălii, adulți fiind. Să cedeze psihic din cauza tragediilor initiale nu ar fi fost în folosul nimănui. Au stiut de mici ca atacurile sunt posibile, si ce se asteapta de la ei cand se vor intampla. Poate le datoram basmelor intr-o oarecare masura supravietuirea noastra ca popor.

Mai este și altceva: poveștile sunt surprinzător de războinice. Ori clasa socială a războinicilor erau boierii, țăranii fiind în mare parte cu munca câmpului. Sunt curios dacă, când Ispirescu a cules aceste basme, nu le-a aflat de la boieroaice de neam care isi educau copiii cu ei.