Le separa frumos, pe categorii gen marxism, femininism, cultura resentimentara (alt nume pentru identity politics) si le desfiinteaza frumos. Nu, fortele sociale nu decid ce scriitor e important, fiindca altfel nu era ales Shakespeare, la asa distanta fata de altii asemanatori. Nu, resentimentele rasiale etc nu vor fi niciodata suficiente pentru a crea arta adevarata. Nu, scriitoarele nu se ajuta una pe alta pe motive feministe, ci se concureaza exact la fel ca si barbatii fiindca asa e legea literaturii.
Provocat de atacurile acestora, despre care spune pe fata ca intentioneaza sa distruga gandirea libera din facultatile americane, a publicat in 1994 cartea asta despre care scriitori sunt mari si de ce.
- Scriitorii mari scriu straniu. Iti dau o experienta complet diferita fata de tot ce ai cunoscut inainte. Odata s-a apucat sa citeasca Milton din nou, fara prejudecata, si pe la 2 noaptea s-a trezit intrebandu-se "ce naiba citesc eu aici?" dar era complet absorbit (se verifica. Ganditi-va la Eminescu, nu a existat ceva asemanator pana la el.)
- Scriitorii mari scriu intr-un mod diferit de cei de dinaintea lor
- Scriitorii sunt intr-o ierarhie si se lupta intre ei. Exista superioritate, nu egalitate
Scriitorii care fac parte din Canon:
- Shakespeare, care e pe locul 1, 2 si 3
- Dante
- Chaucer
- dar si Kafka, Walt Whitman, Freud, Ibsen etc
Dupa ce explica propria teorie, ii ia la rand, dar nu individual, ci comparandu-i intre ei, mai ales pe cei care se concureaza intr-un fel sau altul.
Interesant daca vrei sa te pui la punct cu toate numele acelea noi.
Se gaseste la:
Comentarii
Trimiteți un comentariu