TLDR: Regizorul David Lynch considera in 1990 ca televiziunea este dezechilibrata si situatia se poate corecta prin aducerea calitatilor cinematografice intr-un serial tv.
Serialele tv erau conduse de acte de violenta, cu episoade scurte, fiecare cu cate o crima. Se gasea vinovatul, episodul se termina, ceau bau. Spre deosebire de tv, cinema-ul avea si el partea lui de violenta, dar avea si momente frumoase, si timp destul ca sa le desfasoare.
El a vrut sa dea replica cu un serial lung, care sa inceapa cu o crima, dar care sa continue la nesfarsit, vreo 10 sezoane, si sa nu dezvaluie asasinul decat la sfarsit. Vroia sa foloseasca misterul crimei pentru a vorbi mai mult despre relatiile dintre oameni si momentele faine si interesante care dau valoare vietii. Cea mai buna cafea si cea mai buna prajitura de cirese trebuiau sa se gaseasca la Twin Peaks.
Filmul a inceput cu un efect glorios. Calitatea totala, de la imagine la muzica si la actori a captat atentia tuturor. Toata lumea vorbea despre ce se intampla in serial.
Ce le-a scapat tuturor e ca serialul era meta. Pe toate planurile.
Twin Peaks nu era un orasel care exista si in lumea reala, cum am crezut toti. Twin Peaks era un serial de televiziune.
Comentarii
Trimiteți un comentariu