Cartarescu e unul din cei mai importanti scriitori cu care suntem contemporani. Sa fi contemporan cu el e ca si cum ai fi contemporan cu Slavici, sau cu Rebreanu. Ne face mai putin prosti, ca natie. ca e si el acolo, la el acasa, in acelasi timp cu noi. Deci, imi place, dar cu o obiectie. Cu cat e mai aerian, cu atat imi place mai putin, si cand o ia pe visuri nu imi place deloc. Deci aici povesteste despre diversi alti scriitori si literatura in general. Pe unii i-a cunoscut, pe altii nu, cu unii a fost chiar prieteni. Cand scrie despre cei pe care nu i-a intalnit, e meh. Cand scrie despre scriitori contemporani, nu e suficient fiindca nu citeaza din ei, vreo 4 versuri, ceva, sa ma co-intereseze. Cand scrie despre prieteni, atunci Cartarescu devine interesant si ciulesc urechile. De ramas, mi-au ramas in cap doar doua chestii: faza cu muzicologul atins in muzicologia lui, si definitia pe care o da meseriei la pagina 148. Prea putin pentru o recomandare. Se ...
"Cel care nu are voie sa jigneasca nu poate fi onest" - Thomas Paine