Fratii erau, printre altele, administratorii unei herghelii imperiale, scutite de taxe. In aceasta calitate, aveau intrare la curtea imparatului, unde mergeau cel putin odata pe an. Cand imparatul avea nevoie de cai, era suficient sa ceara sa zicem 100 si primea. Restul castigului din herghelie le revenea Asanestilor. Numai prin acestea, Asanestii faceau parte din patura instarita a vlahilor.
Ioan era fratele mijlociu, si miezul de energie a familiei. Din pozitia in care si-a ascultat mereu fratele cel mare, a reusit totusi sa ramana in istorie.
Un succes obtinut nu are sens, decat daca poate fi folosit ca un punct de pornire pentru un succces si mai mare. Prin cunostintele si relatiile pe care le aveau la Curte, puteau interveni in favoarea conationalilor lor. Era un punct de pornire excelent, de care s-au folosit pentru a intra in politic. Asa s-au urcat Asanestii indarjit in ierarhia sociala, pana la maximul ce era permis unui vlah.
De ce li s-au supus mai marii? Pentru ca li s-a promis ca prin unitate vor castiga mai mult. Ce puteau sa le promita fratii unor oameni care deja aveau averi, familii, si turme multe?
Simplu - o situatie sociala mai buna. Imperiul bizantin intrase in faza de decadere, si taxele erau crancene. Oamenii fugeau peste granita ca sa scape de taxele pe care nu le puteau plati. Toti incercau sa devina pronoiari - domenii autonome, care nu plateau taxe dar dadeau soldati profesionisti bine inarmati. Vlahii erau fara protectie in fata imparatului, si puteau fi oricand supusi unor abuzuri ale slujbasilor imperiali.
Unirea politica era un succes, dar nu avea sens sa fie facuta, decat daca putea fi baza unui succes si mai mare.
Planul era asa: odata uniti politic, romanii puteau fi uniti si militar. Vlahii erau multi, cu experienta militara in armata bizantina. Unificati, puteau aduce o armata de zeci de mii de oameni care nu se temeau de lupta, capabila sa incline balanta in razboi. Pentru interventia lor, urmau sa negocieze o oarecare autonomie, un status social mai bun si scutirea de mai multe taxe.
Era practic, ce faceau toti in jurul lor. Societatea feudala avea zeci de privilegii, scutiri si pozitii mai bune, toate primite pentru contributii millitare remarcabile. De exemplu, chiar daca otomanii ii tratau pe bulgari ca pe caini, sultanul a rasplatit pe crestinii dintr-un oras bulgaresc pentru ca au rezistat impotriva lui Mihai Viteazul, dandu-le dreptul sa tina doua vase inarmate pe Dunare. Statutul oricarui grup in societatea medievala era rezultatul unei permanente negocieri intre grup si lord.
Acesta era planul pentru care romaniii le dadusera dreptul lui Theodor si Ioan sa ii reprezinte. Nu erau razvratiti. Vroiau in primul rand sa faca aceasta oferta stapanului lor, imparatul bizantin, si sa obtina drepturi mai bune. Asteptau momentul potrivit, un razboi in care imparatul, confruntat cu ganduri negre despre rezultat, ar fi mai inclinat sa accepte oferta lor.
Momentul de cumpana a venit in 1185. Imparatul Anghelos II era in razboi cu regele normand Wilhelm II si se afla in drum spre viitoarea batalie. William II conducea 80.000 de oameni, din care 5.000 erau cavaleri in armura. Din luna august erau stapanii Thessalonicului, cel de-al doilea oras ca importanta, dupa ce il luasera cu asalt si masacrasera 7000 de locuitori. Viitorul imperiului era neclar.
Cei doi frati au ajuns din urma armata la tabara de la Kypsella, in Tracia, la sfarsitul lui octombrie 1185. Au cerut audienta, si la data stabilita au intrat in cortul imperial. In fata imparatului lor, au facut oferta militara a vlahilor.
Noi suntem gata sa murim in lupta de partea voastra. Putem strange o armata de 50.000 de oameni cu care sa ii zdrobim pe dusmani, si in schimb nu cerem decat scutiri de taxe si un statut potrivit pentru niste luptatori curajosi.
De partea cealalta, imparatul fierbea. Nu auzea decat ca era pe cale sa ramana fara o clasa de contribuabili, pe care ii considera oi de tuns. In Evul Mediu, clasa fara drepturi era foarte importanta, caci ea presta muncile si platea taxele. Ea era premiul cucerit. Soldatiii tindeau sa nu plateasca taxe.
Si in plus, avea cu adevarat nevoie de ei, sau se putea baza pe ce avea deja si pe sprijinul divin?
sursa:
https://www.cetateadescaun.ro/produs/asanestii-istoria-politico-militara-a-statului-dinastiei-asan-1185-1280/
Ioan era fratele mijlociu, si miezul de energie a familiei. Din pozitia in care si-a ascultat mereu fratele cel mare, a reusit totusi sa ramana in istorie.
Un succes obtinut nu are sens, decat daca poate fi folosit ca un punct de pornire pentru un succces si mai mare. Prin cunostintele si relatiile pe care le aveau la Curte, puteau interveni in favoarea conationalilor lor. Era un punct de pornire excelent, de care s-au folosit pentru a intra in politic. Asa s-au urcat Asanestii indarjit in ierarhia sociala, pana la maximul ce era permis unui vlah.
"Dandu-se bine pe langa vlahii din patura sociala inalta (haute), Ioan atata le-a dat daruri si le-a facut promisiuni, pana cand i-a convins pe toti sa li se supuna si sa il recunoasca drept stapan".Cu alte cuvinte, au devenit reprezentantii vlahilor. Recunoastem promisiunile electorale de astazi, sub o forma usor schimbata - atunci nu conta decat votul liderilor, asa ca promisiunile le erau facute doar lor.
De ce li s-au supus mai marii? Pentru ca li s-a promis ca prin unitate vor castiga mai mult. Ce puteau sa le promita fratii unor oameni care deja aveau averi, familii, si turme multe?
Simplu - o situatie sociala mai buna. Imperiul bizantin intrase in faza de decadere, si taxele erau crancene. Oamenii fugeau peste granita ca sa scape de taxele pe care nu le puteau plati. Toti incercau sa devina pronoiari - domenii autonome, care nu plateau taxe dar dadeau soldati profesionisti bine inarmati. Vlahii erau fara protectie in fata imparatului, si puteau fi oricand supusi unor abuzuri ale slujbasilor imperiali.
Unirea politica era un succes, dar nu avea sens sa fie facuta, decat daca putea fi baza unui succes si mai mare.
Planul era asa: odata uniti politic, romanii puteau fi uniti si militar. Vlahii erau multi, cu experienta militara in armata bizantina. Unificati, puteau aduce o armata de zeci de mii de oameni care nu se temeau de lupta, capabila sa incline balanta in razboi. Pentru interventia lor, urmau sa negocieze o oarecare autonomie, un status social mai bun si scutirea de mai multe taxe.
Era practic, ce faceau toti in jurul lor. Societatea feudala avea zeci de privilegii, scutiri si pozitii mai bune, toate primite pentru contributii millitare remarcabile. De exemplu, chiar daca otomanii ii tratau pe bulgari ca pe caini, sultanul a rasplatit pe crestinii dintr-un oras bulgaresc pentru ca au rezistat impotriva lui Mihai Viteazul, dandu-le dreptul sa tina doua vase inarmate pe Dunare. Statutul oricarui grup in societatea medievala era rezultatul unei permanente negocieri intre grup si lord.
Acesta era planul pentru care romaniii le dadusera dreptul lui Theodor si Ioan sa ii reprezinte. Nu erau razvratiti. Vroiau in primul rand sa faca aceasta oferta stapanului lor, imparatul bizantin, si sa obtina drepturi mai bune. Asteptau momentul potrivit, un razboi in care imparatul, confruntat cu ganduri negre despre rezultat, ar fi mai inclinat sa accepte oferta lor.
Momentul de cumpana a venit in 1185. Imparatul Anghelos II era in razboi cu regele normand Wilhelm II si se afla in drum spre viitoarea batalie. William II conducea 80.000 de oameni, din care 5.000 erau cavaleri in armura. Din luna august erau stapanii Thessalonicului, cel de-al doilea oras ca importanta, dupa ce il luasera cu asalt si masacrasera 7000 de locuitori. Viitorul imperiului era neclar.
Cei doi frati au ajuns din urma armata la tabara de la Kypsella, in Tracia, la sfarsitul lui octombrie 1185. Au cerut audienta, si la data stabilita au intrat in cortul imperial. In fata imparatului lor, au facut oferta militara a vlahilor.
Noi suntem gata sa murim in lupta de partea voastra. Putem strange o armata de 50.000 de oameni cu care sa ii zdrobim pe dusmani, si in schimb nu cerem decat scutiri de taxe si un statut potrivit pentru niste luptatori curajosi.
De partea cealalta, imparatul fierbea. Nu auzea decat ca era pe cale sa ramana fara o clasa de contribuabili, pe care ii considera oi de tuns. In Evul Mediu, clasa fara drepturi era foarte importanta, caci ea presta muncile si platea taxele. Ea era premiul cucerit. Soldatiii tindeau sa nu plateasca taxe.Si in plus, avea cu adevarat nevoie de ei, sau se putea baza pe ce avea deja si pe sprijinul divin?
"Dar cererea lor n-a fost luata in seama, caci a biruit vointa lui Dumnezeu" aici se vede cum tasneste veninul si aroganta cronicarului.
"Au murmurat ca nu sunt bagati in seama si tot staruind cu cererea lor, au mai scapat si cate un cuvant mai infierbantat, care lasa sa se vada razvratirea ce o vor face, si asta o facea mai ales Ioan Asan, care era mai colturos si mai aspru."
"Atunci unchiul imparatului" - care coordona de fapt toate treburile interne ale imperiului, si a carui subordonati insignifianti erau ei - " a ordonat sa fie lovit peste fata pentru nerusinare. Si astfel, ei s-au inapoiat fara a faptui nimic si acoperiti de ocara."De la prima intalnire in care au facut oferta, reprezentantii romanilor au plecat refuzati, batuti, si cu pierderea completa a influentei la curte, unde nimeni nu mai statea de vorba cu ei dupa faza asta. Aventura incepea rau.
sursa:
https://www.cetateadescaun.ro/produs/asanestii-istoria-politico-militara-a-statului-dinastiei-asan-1185-1280/
Comentarii
Trimiteți un comentariu