Fratii au ajuns acasa. Vestea s-a raspandit repede in muntii Hemus. Cu imparatul nu se putea negocia. Nu le mai ramasese decat revolta, si fratii si-au asumat conducerea: Tu! Ada 100 de oameni inarmati in Tarnovo! Tu, inchide cu cetatea ta drumul catre imperiu!
Dar mai marii vlahilor fugeau care-ncotro de ordinele astea si nu stiau incotro sa o apuce. Fratii acceptasera riscul si pierdusera pozitia la curte, pentru ei nu mai era alta cale. Dar vlahii nu fusesera de acord cu rebeliunea totala. Ii imputernicisera pe reprezentantii lor sa negocieze doar autonomia.
Imperiul bizantin era la acea data cea mai mare putere din lume. Era prea mult sa li se ceara sa se bata impotriva intregii armate imperiale si sa castige.
Da, sarbii reusisera sa se rascoale, dar cu Ungaria de partea lor. Ei erau singuri.
Fugind de comenzile lui Ioan, mergeau la Theodor, care era fratele mai pasnic si tacut, care de obicei muncea fara sa carteasca impotriva autoritatilor. Chiar era cazul sa se revolte? Chiar nu era om de inteles imparatul?
Acesta le zdrobea nadejdile: NU! Voi nu vedeti ca a pierdut orasul Thessalonic, al doilea cel mai mare oras din Imperiu? Si alte orase, devastate si golite de locuitori? De asta a mutat taxele pe noi, fiindca vrea sa obtina aceeasi suma de la mai putini oameni. Si o sa le mai creasca, fiindca va mai pierde si alte orase, pentru ca e infumurat si corupt! Si nu mai putem, ne-a ajuns cutitul la os!
Avem doua cai de ales:
- ori o sa ajungem sa platim mai mult decat castigam, si o sa saracim de la an la altul, pana cand ne vom lua campii fugind de taxe, ca atatia si atatia altii
- ori ne revoltam acum, si ne pastram muntii nostrii si turmele, si ne batem aici, cat suntem inca puternici si avem cetati si stim muntii astia ca-n palma!
Comentarii
Trimiteți un comentariu