Suntem in 1186, vlahii cucerisera Moesia si jefuiau cand aici cand acolo prin Tracia, situatia nu putea ramane asa.
Imparatul trimite rand pe rand 3 generali impotriva lor.
Numai ca acum se dovedeste ca a avut dreptate Petru, ca imperiul era corupt si deci usor de invins.
Primul general a fost unchiul imparatului, exact cel care a poruncit ca Ioan sa fie lovit peste gura. Un tip in varsta cu multa putere politica, care s-a descurcat onorabil, atacandu-i pe vlahi numai cand coborau la campie. Numai ca imparatul s-a ingrijorat din cauza succeselor si i-a retras comanda, temandu-se ca ii poate lua locul. Un general prea de succes putea fi un pericol!
Al doilea a fost unul dintre primii Cantacuzino. Un tip curajos cu voce puternica, dar necugetat si orb. Vlahii nu mai atacau la campie, unde luau bataie, si ramaneau in munti. Asa ca el s-a dus peste ei, si crezand ca s-au infricosat facea tabara peste noapte fara sa se oboseasca sa o fortifice. A fost frumos, pana in noaptea in care vlahii l-au atacat in tacere. Jumatate din soldati au murit in somn, restul care au apucat sa scape s-au adunat si a ajuns si Cantacuzino la ei. In loc sa ii ajute, i-a luat la suturi si la injuraturi ca ce fac acolo, ca sa isi ia sabiile si sa atace pe vlahi imediat. Astia, majoritatea fara sabii, au inghitit in sec si s-au lasat injurati, ca e noapte, tu esti orb, habar n-avem unde sunt vlahii, ce sa atacam??
Al treilea general a fost cu adevarat extraordinar. Era generalul care invinsese pe normanzi in batalia de la Dimitritsa. A intrat in vlahi ca cutitul in unt, fiind mereu cu un pas inaintea lor. Stia unde sa-i prinda, cand nu se asteptau, si ii dadea peste cap. Dar tot taind la vlahi, si-a dat seama ca castigul la care putea spera e prea mic. Adevaratul trofeu era in spate. El era generalul care schimbase soarta imperiului! Asa ca s-a razvratit, si-a luat armata si a atacat Constantinopolul. In batalie, a fost confruntat de soldatii occidentali in armuri grele care luptau de partea imparatului, s-a duelat cu liderul lor, Conrad of Montferrat, si acolo si atunci si-a si pierdut viata.
Vlahii castigau batalia aproape fara efort. Coruptia bizantinilor juca contra bizantinilor, care aproape se bateau singuri.
Imparatul atunci a luat el insusi armata si i-a atacat pe vlahi. Din nou erau coplesiti numeric. Atunci Ioan Asan s-a folosit de avantajul ca aveau o forta mai mica pentru un razboi de gherila. Ei se puteau misca mai repede, asa ca atacau o localitate la stanga. Pana sa vina imparatul la locul faptei, ei deja atacau localitatea din care imparatul plecase.
Tot asa au facut ping-pong cu armata imparatului, pana ce acesta s-a hotarat sa atace miezul problemei. Dar pierduse atata timp, incat atunci a ajuns la actuala Sofia (acum capitala Bulgariei), a venit iarna, si inca ce iarna.
Primavara a mai incercat timp de 3 luni sa cucereasca cetatea Lovech care statea in drumul spre Tarnovo, dar degeaba. Singurul succes pana acuma era capturarea nevestei lui Ioan, din pur noroc. Rabdarea imparatului se terminase, avea si alte lucruri de facut. A incheiat pacea.
Vlahii s-au obligat sa nu mai atace imperiul. Ca pret al pacii, fratele lor mai mic, Ionita, a fost dat in schimbul sotiei lui Ioan. Acesta fiind mucosul familiei a executat ordinul fratilor mai mari si s-a dus in cuminte in captivitate, fiind tinut la Constantinopol. Dar in afara de aceasta umilinta, vlahii si bulgarii de la sud de Dunare isi castigasera independenta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu