Victoriosi in batalia de la Triavna, inarmati acum cu cele mai bune arme si armuri ale Bizantului, vlahii prinsesera curaj. Daca inainte atacau satele si orasele neaparate, acum atacau cetati cu ziduri. Au:
- jefuit Anchialos (azi Pomorie)
- au cucerit Varna
- dupa care au luat-o in jus pe valea raului Struma si au daramat cea mai mare parte din Triaditza (azi Sofia)
- apoi au luat ca robi pe toti locuitorii din Stoumbion, desfiintand practic localitatea (stim ca se afla la confluenta unor rauri, dar nimic nu a mai ramas in picioare)
- la Nis, au luat ca robi multi oameni si mari turme de animale
Dupa ce abia a scapat cu viata din macelul de la Triavna, imparatului Isaac Anghelos i-a venit mintea la cap.
Mai intai a trimis armate ce au luat inapoi Anchialos si Varna.
In loc sa ii caute pe vlahi in munti, imparatul organiza apararea in adancime in Thracia, stabilind tabara in capitala provinciala Philipopolis (Plovdiv). De aici, afla unde invadeaza vlahii si ii zdrobea pe teren de campie, unde avea avantajul.
Apoi i-a atacat pe sarbi, si i-a zdrobit intr-o batalie, facand pace avantajoasa cu ei. Pericolul unei aliante vlaho-bulgare-sarbe era inlaturat.
Apoi a numit in Thracia un general foarte bun, pe varul sau Constantin, de numai 23 de ani. Acesta avea un talent militar nativ si in curand vlahii se temeau de el mai tare decat de imparat. Stia sa se faca atat de temut dar si respectat de subordonati, incat trupele bizantine au redevenit disciplinate si ii executau intocmai fiecare cuvant. Ii simtea intocmai pe vlahi de fiecare data cand ieseau din munti si ii zdrobea fara drept de apel.
In conditiile astea, imperiul roman era din nou imposibil de invins pentru vlahi. In 1193, tarul Petru de la Preslav incheie pacea. Varsta sau pacifismul l-au facut sa-si piara cheful de navaliri si razboaie. Ioan Asan ramane insa in razboi, chiar daca scrasnind din dinti ca e blocat in munti.
Tanarul Constantin Angelos Doukas incepe insa sa fie lingusit de cei din jurul lui. "Tu esti ca un leu. Tu meriti sa fii imparat. In lupta nu te bate nimeni, o sa iei tronul usor."
In scurt timp, toti slugarnicii din jurul lui se iau la concurs care sa-l linguseasca mai mult. Tanarul general fiind tanar si fara experienta pica in capcana si ii crede. Isi activeaza relatiile (care nu-l ajuta prea mult), si se declara imparat.
Insa cum trece granita provinciei si se confrunta cu armata imparatului, toti pupatorii in cur din jurul lui judeca ca n-are nici o sansa in politica, scot sabiile, il iau prizonier si il dau pe tava imparatului.
"Noi am fost obligati sa ii cantam in struna ca sa nu ne omoare, dar uite iti eram credinciosi" si imparatul e obligat sa ii ierte. Bag seama ca nu numai imparatii si generalii erau lichele, dar mai ales cei din jurul lor.
Imparatul a inghitit galusca si i-a scos ochii varului sau, ca acesta sa nu mai poata ocupa vreodata tronul.
Cand au auzit vlahii treaba asta, au ras de s-au pisat pe ei. Misto-urile erau specialitatea noastra inca de pe atunci. Au fost asa de bune incat cronicarul Choniates a simtit nevoia sa noteze cateva:
- bai, numai bine ne-a facut imparatul Isaac Angelos cand i-a scos ochii generalului,
- de fapt el toata viata lui numa ne-o facut bine si ne-o ajutat. Ce ne faceam fara el? Hai sa-l punem imparatul nostru
- sa ne rugam sa-i deie Dumniezo sanatate si ani multi. Ba daca se poate sa-i dea viata vesnica sa sa nu moara niciodata
Comentarii
Trimiteți un comentariu