Fara un general capabil care sa apere din Thracia, nimic nu ii statea in cale lui Ioan. A trimis batalionul de calareti cumani inainte. Cumanii devenisera oameni de seama in armata lui Asan. Calareti usori excelenti, care parcurgeau distante mari. Ca sa ii atraga, le-a dat sefilor cumani titluri nobiliare, parte din prada.
In plus, la Constantinopole, Isaac Angelos era obosit de atata guvernare. Tot ce vroia era sa petreaca si sa se distreze cat mai mult intre usile inchise ale palatului. Si-a lasat grijile tronului pe umerii unor favoriti, care socau societatea pretinzand ca ei sa fie tratati ca imparati. Dar nu-i pasa.
Ioan Asan s-a dezlantuit atacand orasele mari:
- Philipopolis
- Serdica
- Adrianopole
Si spre deosebire de alte dati, acum distrugea tot ce era pana la ele. Nu le-a cucerit, dar tot a luat multa prada.
In 1194, atacurile lui au devenit atat de indraznete incat era in pragul Constantinopolului. Dupa ce atacase Adrianopole, acum era in pragul unui oras mai mic, Arcadiapolis.
In disperare de cauza, au fost chemate ambele armate: cea a Rasaritului, si cea a Apusului. Dar nobilii bizantini care le conduceau nu se puteau suporta unul pe altul, asa ca Ioan le-a facut praf pe amandoua in aceeasi zi la Arcadiopolis. Una din ele si-a pierdut jumatate din efectiv si a fugit, iar cealalta a ramas pe loc si a fost nimicita, inclusiv comandantul murind pe campul de batalie.
In cele din urma imparatul nu a mai putut ignora haosul declansat de Asan. Si poate isi facuse plinul de destrabalare.
Trebuie sa recunosc ca atunci cand s-a trezit din betie a procedat destul de inteligent, si planul lui era exact ce trebuia. In primul rand a facut rost de o finantare serioasa pentru armata, 1500 livre de aur si 6000 livre de agint (daca e vb de litra bizantina, inseamna 0.327*1500 = 500 kg aur plus 0.327*6000 = 2000 kg argint.
In al doilea rand, si-a chemat in lupta aliatul maghiar regele Bela II, si acesta a fost imediat de acord. Daca mai tineti minte, era insurat cu fiica acestuia. Trupele maghiare s-au revarsat in tara pe la Vidin.
Nu a existat din clipa aceea pentru vlahi nici o sansa de victorie impotriva a doua regate atat de mari. Absolut niciuna. Erau sortiti pieirii.
Imparatul s-a dus cu armata la Kypsella, unde a pus tabara si a asteptat sa vina toata unitatile. Intr-una din zile, a plecat la vanatoare. In minutul urmator, fratele lui iubit a declansat revolta in tabara. In curand, toata armata a prins de veste de complot si cand a aflat ca are sanse de castig, toti s-au grabit sa treaca de partea lui.
Imparatul a aflat de la un servitor, a vazut gloata care fugea spre el sa il linseze, si a calarit cat putea de repede, rugandu-se la Dumnezeu sa il scape. A traversat raul Maritsa care i-a iesit in cale, a fugit pe drum cat de departe a putut fiindca nu stia unde sa se duca. Dar cand a ajuns langa localitatea Stageira/Makre, l-a prins unul. Fratele lui a ordonat sa fie dus la manastirea din Vera si sa i se scoata ochii.
Noul imparat, Alexios, a imprastiat trupele si a pastrat banii. A pornit incet spre Constantinopole, lasand oamenii lui sa ajunga primii si sa-i pregateasca sosirea. Cand a ajuns acolo, toata lumea i s-a inchinat si l-a acceptat. Banii stransi pentru armata i-a folosit ca sa cumpere politicieni.
Absolut nici o voce nu s-a ridicat sa il acuze ca si-a nenorocit fratele si a lasat imperiul in continuare prada jafurilor.
Procentul de pupincuristi si lichele in populatia bizantina se apropia periculos de 100%.
Comentarii
Trimiteți un comentariu