"Memoriile unui pasoptist-model" de Iancu Balaceanu

La 1847, tanarul de 19 de ani Iancu Balaceanu se intoarce de la Paris, unde facuse liceul. Colegii lui de drum il invita la Iasi, unde petrece 2 luni. Se intoarce in Tara Romaneasca, la noua statiune Balta Alba care se afla pe mosia familiei si unde petrecea in vara aceea tot High Life-ul Bucurestiului, dansand si gonind cu postalioane de 8 cai. Apoi participa la revolutia de la 1848 ca unul din cei mai energici oameni de de actiune.

Fiindca impreuna cu ceilalti studenti de la Paris, ca Bratianu si C.A. Rosetti, facea parte din conspiratia liberala care vroia sa il dea jos pe domn prin revolutie si sa intemeieze un stat roman modern.

Cheia pentru a intelege cum de le-a iesit unor studenti de 20 de ani o revolutie consta in faptul ca erau din neamuri boieresti, dar de educatie franceza. Fiind din neamul mare al Balacenilor, si fiul natural al fostului domnitor Alexandru Ghica, de fiecare data cand se va intorce in Romania i se va oferi un post de prefect, ministru sau ambasador.

Iancu e un tip hotarat, care arata bine si nu sta prea mult sa judece. Cei care sunt cu mine sunt excelenti, cei care sunt impotriva mea sunt cei mai rai oameni. Pe Vilara care a incercat sa ii prinda pe tinerii conspiratori il face in carte prim ministru si spune ca el conducea de fapt tara, desi stie ca a fost doar un ministru de interne.

Ca om de actiune, ia parte la cel putin trei lovituri de forta: Revolutia din '48, detronarea lui Cuza, alegerea lui Carol de Hohenzollern. Dar se mandreste cel mai mult cu lipsa victimelor in actiunile conduse - bine - de el.

Era un liberal moderat, opus adesea taberei lui Rosetti,care a devenit mai tarziu a lui Bratianu.  Priceput om de lume, a facut o cariera diplomatica deosebita. Tine partea Austro-Ungariei si lupta impotriva Rusiei. I se potriveste foarte bine stilul austro-ungar si arata ca un diplomat de-a lor.

Stilul cartii e banal. Din fericire traducerea e moderna, dar adesea pare o aglomeratie de fapte. Important este ce a facut autorul, nu stilul literar. De exemplu fenomenal instinctul politic cultivat in familiile boieresti. La 1848, un judet se impotrivea trimisilor revolutiei, si guvernul revolutionar il trimite ca prefect acolo, cu sprijinul a 500 de soldati. Tipul se gandeste, trimite soldatii acasa ca sa evite ciocnirile, si intra in capitala judetului singur, pe cal. El stia ca patura conducatoare locala era mica boierime. Coopteaza pe cei mai importanti dintre ei ca adjuncti si toata impotrivirea dispare.

Memoriile unui pasoptist model este o carte... cool. Nu ma asteptam nici eu la aceasta concluzie :)

Se gaseste la:
http://www.humanitas.ro/humanitas/memoriile-unui-pa%C8%99optist-model