Tot vad online ideea asta ca "Dumnezeu e o iluzie creata ca sa pacaleasca lumea si ce bine ne-ar fi fara ea".
Ca sa vedem daca chiar ne-ar fi mai bine fara, sa mergem la o civilizatie care a evoluat in paralel, fara ideea de Dumnezeu. Si sa vedem ce s-a intamplat acolo.
China. Acum 6000 de ani.
Viata unui taran/negustor/orice chinez nu era deloc usoara. Foametea, bolile, razboiul, erau greutati care apasau si mai tare pe langa inevitabila batranete si moarte. Cand nu mai puteau si erau pe cale sa cedeze, se intrebau: dar cum au facut stramosii mei ca sa reziste?
Pentru ca evident, stramosii mei au fost niste invingatori. Dovada sunt eu insumi, fiindca eu sunt aici dupa un lant de mii si mii de stramosi, care merge neintrerupt de la mine pana la inceputul timpului.
Cum au facut ei fata acestor probleme? Cum au rezistat ei depresiei? Ce faceau ei cand simteau ca nu mai pot? Stramosi, ajutati-ma. Aratati-mi cum ati reusit voi.
Pentru ca sa ii poata ajuta, ca sa le sopteasca ce au de facut, vorbeau cu ei ca si cu niste spirite vii. Fiindca numai spiritele vii pot raspunde.
Pentru ca spiritele stramosilor sa fie binevoitoare, au inceput sa faca sacrificii materiale, obiecte pretioase care se sacrificau pentru stramosi. Era in semn de respect, fiindca semnele de respect provoaca bunavointa.
Si daca sunt binevoitoare, spiritele ma vor inspira pe mine cum sa depasesc momentul.
Au aparut temple, sacrificii, preoti specializati in ritualul sacrificiului.
Deasemenea, la inmormantare, se plangea tare si toata lumea trebuia sa poarte aceeasi culoare, in semn de supunere si de respect (singura diferenta e ca la ei era alb). Se faceau ritualuri pentru ca spiritul decedatului sa se desparta corect de pamant. Unele parti din suflet tin de lumea aceasta, si se intorc in pamant, altele tin de spirit, si se ridica in sus. Ritualurile aveau grija ca spiritul decedatului sa fie multumit si separarea sa se faca corect.
.................................
Mie nu mi se pare ca diferenta dintre rezultate este atat de mare. Desi ei au pornit fara nici o idee de Dumnezeu.
sursa:
https://en.wikipedia.org/wiki/Ancestor_veneration_in_China
Ca sa vedem daca chiar ne-ar fi mai bine fara, sa mergem la o civilizatie care a evoluat in paralel, fara ideea de Dumnezeu. Si sa vedem ce s-a intamplat acolo.
China. Acum 6000 de ani.
Viata unui taran/negustor/orice chinez nu era deloc usoara. Foametea, bolile, razboiul, erau greutati care apasau si mai tare pe langa inevitabila batranete si moarte. Cand nu mai puteau si erau pe cale sa cedeze, se intrebau: dar cum au facut stramosii mei ca sa reziste?
Pentru ca evident, stramosii mei au fost niste invingatori. Dovada sunt eu insumi, fiindca eu sunt aici dupa un lant de mii si mii de stramosi, care merge neintrerupt de la mine pana la inceputul timpului.
Cum au facut ei fata acestor probleme? Cum au rezistat ei depresiei? Ce faceau ei cand simteau ca nu mai pot? Stramosi, ajutati-ma. Aratati-mi cum ati reusit voi.
Pentru ca sa ii poata ajuta, ca sa le sopteasca ce au de facut, vorbeau cu ei ca si cu niste spirite vii. Fiindca numai spiritele vii pot raspunde.
Pentru ca spiritele stramosilor sa fie binevoitoare, au inceput sa faca sacrificii materiale, obiecte pretioase care se sacrificau pentru stramosi. Era in semn de respect, fiindca semnele de respect provoaca bunavointa.
Si daca sunt binevoitoare, spiritele ma vor inspira pe mine cum sa depasesc momentul.
Au aparut temple, sacrificii, preoti specializati in ritualul sacrificiului.
Deasemenea, la inmormantare, se plangea tare si toata lumea trebuia sa poarte aceeasi culoare, in semn de supunere si de respect (singura diferenta e ca la ei era alb). Se faceau ritualuri pentru ca spiritul decedatului sa se desparta corect de pamant. Unele parti din suflet tin de lumea aceasta, si se intorc in pamant, altele tin de spirit, si se ridica in sus. Ritualurile aveau grija ca spiritul decedatului sa fie multumit si separarea sa se faca corect.
.................................
Mie nu mi se pare ca diferenta dintre rezultate este atat de mare. Desi ei au pornit fara nici o idee de Dumnezeu.
sursa:
https://en.wikipedia.org/wiki/Ancestor_veneration_in_China
Eu nu sunt chiar atat de sigur ca la origini cultul stramosilor la chinezi nu era legat cumva si de cultul unor divinitati non-umane ca origine(printre care ar fi putut exista si un Creator cu "C" mare).
RăspundețiȘtergereE greu sa iti dai seama in prezent cum au stat lucrurile la inceputuri pentru ca practicile astea isi au originile intr-o perioada cand nu exista inca vreun sistem de scriere cu ajutorul caruia sa fie notate detalii de genul asta.
Pentru comparatie, prin diferite zone din Africa, unde au supravietuit pana in prezent forme arhaice de cult al stramosilor, exista de regula in mitologia locala si un Creator, chiar daca deseori el e un zeu de tip "deus otiosus" care dupa ce a creat oamenii si lumea s-a distantat cumva de creatia sa si i-a lasat pe oameni partial de capul lor cumva(partial, pentru ca exista acolo de regula tot soiul de zeitati inferioare Creatorului care continua sa se implice in mod activ in vietile oamenilor - ex. zeitatile nigeriene din care au evoluat, in mare parte, Orishas-ii venerati in zilele noastre prin Caraibe si parti din America Latina).
In China insa s-a intamplat un alt lucru interesant odata ce a aparut scrierea, lucru care la chinezi a mers cumva mana in mana cu o "birocratizare" a societatii. Si anume au aparut foarte devreme multe divinitati care aveau practic rolul unor functionari celesti, a caror principala functie era chiar cea de a pastra in ordine niste masive registre celeste in care erau inregistrate toate faptele bune si pacatele pe care chinezul de rand le comitea in timpul vietii. Si in functie de raportul dintre faptele alea bune si rele, respectivii functionari celesti acordau apoi, fie inca din timpul vietii fie post-mortem, pedepse sau recompense. Iar zeii aia functionari mai erau si grupati in niste ierarhii destul de stricte si complicate, care formau cumva imaginea in oglinda a societatii chinezesti, care inca din antichitate a avut de asemeni o structura foarte strict ierarhizata.
Iar lucrurile astea au avut in timp un impact cultural foarte puternic asupra mentalului colectiv chinezesc. Asta cred eu ca e chiar una dintre cauzele principale pentru care individualismul tipic occidental nu prea a prins in China. Iar sistemul lor actual politic, strict ierarhizat, se muleaza cumva pe vechiul lor model imperial, cu seful Partidului luand practic locul vechilor imparati si cu activistii de partid preluand rolul vechilor functionari imperiali. Vechile sisteme religioase chinezesti sunt de fapt destul de compatibile cu sistemul lor politic actual si exista aici un mic paradox in ce priveste ateismul declarativ care constituie dogma oficiala a puterii politice din China.