Ca sa punem la pachet toate chestiile deprimante. In anii 70, exista un think tank a elitei mondiale numita Clubul de la Roma care speria oamenii cu predictii false, gen pana in anul 1990, tot petrolul se va epuiza pana in 1992, rezervele de cositor, cupru si aluminiu vor fi consumate John Brunner e clubul de la Roma, dar in SF. N-o sa mai fie suficienta mancare, n-o sa mai fie suficiente resurse, o sa va inmultiti prea mult. A fost foarte ridicat in slavi de ecologisti. A luat chiar premiul Hugo in 1969. Solutii inteligente, specifice sf? NU, O SA MURITI! Reducere a poluarii? NU, O SA MURITI! Mutare pe Marte? NU SE POATE, N-AVETI DESTULE RESURSE. O SA MURITI! Si tot asa. Probabil foarte multa lume a citit cartea atat de recomandata si s-a despartit definitiv de SF, crezand ca e un gen plictisitor si moralist. Ca de fiecare data cand se ajunge la un asemenea hal de fiasco, vom auzi aceeasi scuza: "dar ei credeau ca o fac in numele unui ideal bun". ...
"Cel care nu are voie sa jigneasca nu poate fi onest" - Thomas Paine