Discursul Liber

Harold Bloom e profesor la Yale si critic literar american. E de parere ca tot PC-ul nu are ce sa se amestece in literatura, si ca toate teoriile rezultate din aceasta amestecare sunt false. Le separa frumos, pe categorii gen marxism, femininism, cultura resentimentara (alt nume pentru identity politics) si le desfiinteaza frumos. Nu, fortele sociale nu decid ce scriitor e important, fiindca altfel nu era ales Shakespeare, la asa distanta fata de altii asemanatori. Nu, resentimentele rasiale etc nu vor fi niciodata suficiente pentru a crea arta adevarata. Nu, scriitoarele nu se ajuta una pe alta pe motive feministe, ci se concureaza exact la fel ca si barbatii fiindca asa e legea literaturii. Provocat de atacurile acestora, despre care spune pe fata ca intentioneaza sa distruga gandirea libera din facultatile americane, a publicat in 1994 cartea asta despre care scriitori sunt mari si de ce. Scriitorii mari scriu straniu. Iti dau o experienta complet diferita fata de tot ce a

Unul dintre scopurile basmelor a fost întotdeauna educația copiilor. De exemplu, jumătate din basmele occidentale spun același lucru: "Copii, nu intrați în pădure." E vrăjitoarea care vrea să te mănânce. E lupul rău. Nu vorbi cu strainii. Nu le spune ce vrei să faci, unde te duci, ce ai în coș. Aveți grijă ca in padurea Bremen sunt hoți. Evident, acest lucru se referă la drumurile nesigure ale perioadei medievale din Europa de Vest. In satul / orașul tau erai protejat de nobilul local. Dar drumurile erau ale nimanui, și fiecare călătorie era un risc. Poveștile românești arată o prezență mult mai mare a inamicului. Copilului mic i s-a spus de la început: vezi că zmeul poate ajunge aici oricând și o poate fura pe Ileana Cosanzeana. Sau merele de aur. Când se întâmplă acest lucru, Fat Frumos (Beautiful Kid in engleza) merge după zmeu, îl învinge în lupta dreapta și ia înapoi ceea ce a furat. Cu alte cuvinte: "Vezi că lumea este un loc periculos și trebuie să te l

Stiam ca tipul e autor de SF, dar am aflat ca cea mai renumita carte a lui, si anume aceasta despre care vorbim, e un fantesy.  Reactia mea: "What sorcery is this?" Autorul mai publicase Lord of Light, din care n-am inteles nimic, fiindca am citit-o ca pe un SF. Citind asta, mi-am dat seama ca nici "Noua printi din Amber" nu e fantesy. Amandoua sunt de fapt mitologie . Gen: Afrodita l-a inselat pe Hefaistos cu Marte.  Prometeu a fost pedepsit de zei cu chinuri vesnice pentru ca a furat focul pentru oameni Tot restul, elemente de SF, ca in primul caz, sau fantesy ca in acesta, sunt doar decoratiuni. Amber este un regat in care natura e mai naturala decat la noi, culorile mai intense, mirosurile mai pregnante, bucuria mai vesela si tristetile mai intense. Asta pentru ca e singurul real. Toate celelalte universuri paralele, inclusiv al nostru, sunt umbre ale lui. Roger Zelazny scrie despre zei cu puteri supranaturale, care sunt in acelasi timp 100% oa

Primele romane SF ale lui Jules Verne erau interesante pentru ca chiar si tu, cititorul, puteai face parte din ele. Calculele pentru calatoria de la Pamant la Luna erau la indemana oricarui matematician din secolul 19 (si sunt valabile si astazi). Daca ai fi stiut suficienta geografie puteai naviga cu copiii capitanului Grant. Distanta dintre tine si eroi era de grosimea unei carti de stiinta si daca invatai puteai sa ajungi si tu acolo, in aventura. Nu am realizat cat de mult mi-a lipsit asta pana la Seveneves. SF-ul a ajuns sa se bazeze prea mult pe teleportari si alte miracole pe care nu avem posibilitatea sa le traim, devenind aproape fantesy. In carte, Luna se rupe brusc in 7 bucati. Nu au timp sa cerceteze cauza, pentru ca simularile arata ca in 2 ani bucatile vor cadea pe pamant, anihiland orice viata. Farmecul este ca asta se produce cum ar veni ieri, omenirea nedispunand decat de resursele si de stiinta actuala ca sa se salveze. (Doar robotica pare un pic mai avansata