Articol scris de Flagg
Si inca un lucru, apropo de caracterul tranzactional, desi deviez un pic acum de la subiectul principal luat in discutie. El este foarte vizibil in religiile antice, in care era prevalenta o atitudine de tipul "ii oferim zeului nostru tutelar X sacrificii animale, fumigatii, imnuri etc., dar in schimb asteptam sa ne ajute in lupta, sa ne ajute cu recoltele agricole si alte lucruri din astea, iar in caz contrar, daca nu se achita de obligatiile lui, putem eventual sa il schimbam cu alt zeu." :)
Dar dupa triumful crestinismului si islamului, caracterul asta tranzactional s-a diminuat si a inceput sa apara in Europa si in Orientul Mijlociu in forme mai camuflate. La nivel de crestinism "popular"/"folk" s-au pastrat forme de practici in care diversi sfinti erau invocati pentru a rezolva probleme mundane(financiare, de sanatate etc.), in caz contrar practicandu-se chiar pedepsirea in efigie(icoana sau statuie) a sfantului care nu se achita de obligatiile sale fata de credinciosii care ii cauta ajutorul - in anumite zone din Italia de azi, daca tin eu bine minte, Sfantul Iuda(nu Iscarioteanul) este invocat pentru a oferi ajutor in rezolvarea unor probleme mundane(ex. probleme privind tranzactiile imobiliare) si daca nu acorda ajutorul cerut, atunci statuia lui este uneori ingropata sau intoarsa cu capul in jos, sau intoarsa cu fata spre perete pana isi schimba, cica, atitudinea. :)
Foarte vizibila a fost insa camuflarea caracterului tranzactional in grimoarele medievale si renascentiste. Acolo, in principal in textele de magie solomonica, caracterul tranzactional explicit a fost inlocuit cu unul coercitiv, magicianul incercand sa forteze demonii sa i se supuna ca sa ii faca pe plac prin folosirea unor nume ale lui Dumnezeu presupuse a avea puteri magice si a altor proceduri despre care se presupunea ca ar avea capacitatea de a infricosa si chiar de rani entitatile chemate "la apel". Partea tranzactionala nu a disparut insa complet, pentru ca au continuat, de exemplu, sa fie folosite niste ofrande camuflate, de exemplu fumigatii/tamaieri dedicate in mod specific unora dintre entitati(diferentiate pe criterii astrologice sau de alt tip). Iar partea tranzactionala a revenit apoi in prim plan incepand din perioada renascentista, odata cu grimoarele faustiene din tinuturile de limba germana, si apoi in forta odata cu grimoarele frantuzesti din secolele XVIII-XIX(odata cu decaderea puterii Bisericii Catolice in Franta, in special a capacitatii ei punitive exercitata prin intermediul Inchizitiei, magicienii "wannabe" de acolo au lasat deoparte inhibitiile si fricile anterioare privind incheierea unor "targuri" cu demonii si au inceput sa ia din nou in serios ideea incheierii de "contracte").
Si cu asta inchei paranteza asta, pentru ca am deviat deja destul de mult.
Si inca un lucru, apropo de caracterul tranzactional, desi deviez un pic acum de la subiectul principal luat in discutie. El este foarte vizibil in religiile antice, in care era prevalenta o atitudine de tipul "ii oferim zeului nostru tutelar X sacrificii animale, fumigatii, imnuri etc., dar in schimb asteptam sa ne ajute in lupta, sa ne ajute cu recoltele agricole si alte lucruri din astea, iar in caz contrar, daca nu se achita de obligatiile lui, putem eventual sa il schimbam cu alt zeu." :)
Dar dupa triumful crestinismului si islamului, caracterul asta tranzactional s-a diminuat si a inceput sa apara in Europa si in Orientul Mijlociu in forme mai camuflate. La nivel de crestinism "popular"/"folk" s-au pastrat forme de practici in care diversi sfinti erau invocati pentru a rezolva probleme mundane(financiare, de sanatate etc.), in caz contrar practicandu-se chiar pedepsirea in efigie(icoana sau statuie) a sfantului care nu se achita de obligatiile sale fata de credinciosii care ii cauta ajutorul - in anumite zone din Italia de azi, daca tin eu bine minte, Sfantul Iuda(nu Iscarioteanul) este invocat pentru a oferi ajutor in rezolvarea unor probleme mundane(ex. probleme privind tranzactiile imobiliare) si daca nu acorda ajutorul cerut, atunci statuia lui este uneori ingropata sau intoarsa cu capul in jos, sau intoarsa cu fata spre perete pana isi schimba, cica, atitudinea. :)
Foarte vizibila a fost insa camuflarea caracterului tranzactional in grimoarele medievale si renascentiste. Acolo, in principal in textele de magie solomonica, caracterul tranzactional explicit a fost inlocuit cu unul coercitiv, magicianul incercand sa forteze demonii sa i se supuna ca sa ii faca pe plac prin folosirea unor nume ale lui Dumnezeu presupuse a avea puteri magice si a altor proceduri despre care se presupunea ca ar avea capacitatea de a infricosa si chiar de rani entitatile chemate "la apel". Partea tranzactionala nu a disparut insa complet, pentru ca au continuat, de exemplu, sa fie folosite niste ofrande camuflate, de exemplu fumigatii/tamaieri dedicate in mod specific unora dintre entitati(diferentiate pe criterii astrologice sau de alt tip). Iar partea tranzactionala a revenit apoi in prim plan incepand din perioada renascentista, odata cu grimoarele faustiene din tinuturile de limba germana, si apoi in forta odata cu grimoarele frantuzesti din secolele XVIII-XIX(odata cu decaderea puterii Bisericii Catolice in Franta, in special a capacitatii ei punitive exercitata prin intermediul Inchizitiei, magicienii "wannabe" de acolo au lasat deoparte inhibitiile si fricile anterioare privind incheierea unor "targuri" cu demonii si au inceput sa ia din nou in serios ideea incheierii de "contracte").
Si cu asta inchei paranteza asta, pentru ca am deviat deja destul de mult.
Comentarii
Trimiteți un comentariu