Articol scris de Flagg
Cu ceva timp in urma am avut ocazia sa citesc o carte interesanta scrisa de catre S. A. Chakraborty, "The City of Brass", tradusa la noi cu titlul "Orasul de bronz" si publicata la Editura Corint(o traducere mai corecta a titlului ar fi fost "Orasul de alama"). Cartea reprezinta prima parte a unei trilogii din care momentan au aparut doua parti. Este vorba in mod evident inca din titlul cartii, pentru cei care au lecturat cele "O mie si una de nopti" candva in viata lor, de o carte despre magie, cultura islamica si djinni:
"The City of Brass" este, inca de la prima vedere, genul de carte pe care m-as fi asteptat sa o vad comentata de Roxana Malina Chirila pe blogul ei pentru ca are incluse in structura sa unele ingrediente care stiu ca ar atrage-o: este o carte fantasy scrisa de o femeie cu vederi liberale, personajul principal al povestii fiind o femeie care isi croieste singura drum printr-o mare de prejudecati culturale si sociale(sau macar incearca asta). Asa ca ma gandisem initial sa incerc sa ii atrag Roxanei atentia asupra cartii cu un comentariu pe blogul ei personal, dar cartea mai contine insa si unele lucruri care poate ar merita totusi sa fie comentate mai pe larg aici pe blogul lui Mac.
Ca sa incep cu inceputul :) , eu de fapt cumparasem initial cartea pentru copilul meu cel mare, care devoreaza carti din astea, dar atunci cand am luat-o mi-am bagat un pic nasul prin ea. Fac de obicei lucrul asta cu cartile pe care i le cumpar, ca sa ma asigur ca am ales bine ce sa ii iau, chiar daca asta inseamna uneori sa lecturez si ceva literatura care mie mi se pare uneori mai simpluta sau chiar un pic puerila in unele cazuri(ex. cartile lui Rick Riordan, pe care i le-am cumparat cu ani in urma, carti care mi se par a fi chiar minunat concepute pentru scopul de a familiariza un copil sau un adolescent cu mitologiile greaca, romana, egipteana si scandinava, dar care pentru un adult pot fi cam superficiale in unele privinte chiar si cand le lecturezi constient fiind ca ele se adreseaza unei cu totul alte grupe de varsta).
Si am gasit in "The City of Brass" mai intai o parte interesanta privind "folclorul" magic islamic privindu-i pe djinni, care contine inclusiv niste implicatii privind un subiect mai “obscur” care ma intereseaza pe mine personal, magia solomonica vestica(legaturile respective sunt vizibile mai mult pentru cine e cat de cat in tema cu subiectul respectiv).Nu imi este insa prea clar daca autoarea era constienta de legaturile existente intre djinnii si magia islamica, pe de o parte, si “ocultismul” occidental, de cealalta parte, atunci cand a scris cartea sau era pana la urma familiarizata doar cu varianta islamica a domeniului respectiv - povestea cu Solomon/Suleiman dand ordine demonilor/djinnilor sa ii construiasca Templul sta la baza traditiei magiei solomonice vestice incepand inca din antichitate cu "Testamentul lui Solomon", dar in Europa si in Americile colonizate de catre europeni povestea asta a ramas mai mereu cumva “pitita” in underground, pe cand in lumea islamica ea este cat se poate de mainstream si cunoscuta practic tuturor pentru simplul si foarte importantul fapt ca este mentionata in Coran(apropo, ca fapt divers, pana si povestea clasica a lui Aladdin are legatura si cu Solomon si cu practicile de magie solomonica, in varianta lor islamica in acest caz). Dar la latura asta magica si fantasy a cartii ma asteptam inca de atunci cand am vazut prima oara titlul. Ceea ce m-a surprins insa foarte placut a fost modul in care autoarea cartii(femeie de origine occidentala convertita la Islam in adolescenta, din cate am putut sa imi dau seama din putinele ei date biografice gasibile pe net, date in mod chiar curios de sumare si sarace) descrie conflictele sociale si politice existente in lumea ei fictionala a djinni-lor si care "reflecta" cumva in mod foarte, foarte sugestiv niste conflicte reale care macina lumea islamica umana practic de la originile ei pana in prezent.
Actiunea cartii incepe undeva in lumea noastra, a oamenilor, in Egiptul de la sfarsitul secolului XVIII - inceputul secolului XIX, dar continua apoi intr-o alta lume “paralela” magica populata de catre djinni. Eroina povestii este o fata orfana saraca si cu statut social problematic in lumea umana(un statut social chiar "interlop”, ca sa folosim un adjectiv foarte vehiculat la noi de ceva timp incoace), dar care descopera la un moment dat, in mod aparent accidental, nu doar ca ea este cel putin partial de origine ne-umana, ci, mai mult decat atat, ca are legaturi de sange cu o familie nobila din lumea djinnilor. Si odata ajunsa in lumea djinnilor, in "orasul de bronz", se trezeste prinsa in mijlocul unui maelstrom de confruntari politice in care sunt implicati nu doar djinnii ci si alte fapturi magice. Exista in carte, evident, si niste elemente tipice de "underdog story", dar prezentate intr-un mod destul de original.
Djinnii prezentati in carte, cei care populeaza lumea magica din care Daevabadul, orasul de bronz, constituie doar o parte, sunt divizati 1) in functie de sange(djinnii "pur-sange" vs. shafitii care sunt niste "metisi" rezultati in urma legaturilor dintre djinni si oameni), 2) in functie de originea familiala si tribala(in particular cei din elita conducatoare au relatii de familie complicate, cu tot felul de conotatii politice, datorita relatiilor de rudenie avute cu marile “clanuri” descrise in carte ce reprezinta de fapt, in mod alegoric, elitele conducatoare ale marilor populatii umane actuale islamice: sauditii, nord-africanii, pakistanezii si musulmanii indieni, iranienii, turcii central-asiatici etc.), si, 3) nu in ultimul rand, in functie de religie. Djinnii dominanti din punct de vedere politic in carte apar de la inceput, in mod evident, ca fiind musulmani, desi am observat ca autoarea se fereste de multe ori sa foloseasca in mod explicit unii termeni religiosi consacrati, insa multe aluzii religioase aparent mai vagi sunt foarte transparente pentru cine are un minim de cunostinte in domeniu. Dar cum Daevabadul este situat in geografia mitica a cartii intr-un soi de "plan paralel" al Persiei istorice umane reale, o alta parte a populatiei orasului respectiv este reprezentata de catre djinni a caror religie este de inspiratie evidenta zoroastriana(sunt descrisi in mod explicit ca fiind “adoratori ai focului”).
Iar in cadrul povestii din carte(continuata in al doilea volum al trilogiei) fiecare personaj colectiv ajunge sa se lupte practic cu toti ceilalti: djinnii "pur-sange" cu metisii shafiti, "drept-credinciosii" cu "adoratorii focului", clanurile din deserturile Arabiei cu "crocodilii" din Africa de Nord-Est(asa cum am precizat si mai sus, geografia fictionala a cartii contine locatii geografice situate cumva intr-o lume magica paralela dar totodata strans legata de a noastra, cele doua lumi comunicand intre ele) etc. Se comit asasinate si atentate teroriste(inclusiv cu muschete procurate din lumea umana, nu doar cu arme magice, amanunt care intareste cumva si el ideea ca cele doua lumi, cea a djinnilor si cea umana sunt foarte strans interpenetrate), unii djinni vand sclavi shafiti in piata publica in timp ce altii incearca sa aboleasca sclavia, sclavie care teoretic, in scripte, nu prea exista ca atare(asta apropo de complexitatea modului de abordare al unor teme in carte), diversi lideri politici incearca fie sa manipuleze masele fie sa isi dezinformeze sau sa isi injunghie pe la spate rivalii etc. etc. Si pe parcursul tuturor luptelor astea care se desfasoara uneori in mod destul de imprevizibil pentru personajele povestii, o femeie cu o personalitate puternica si independenta incearca sa isi gaseasca singura propria cale, desi pe parcurs este fortata de catre imprejurari sa faca tot felul de compromisuri atat de tipice, din pacate, chiar si Orientului Mijlociu real uman actual(ea este fortata sa accepte un mariaj impus fara a putea sa comenteze prea mult in ce priveste alegerea facuta de catre altcineva, nu i se permite sa isi urmeze vocatia de medic/vindecatoare decat cu aprobarea unor personaje de sex masculin cu pozitie de autoritate si in mana carora se afla uneori chiar viata sa etc., asa ca este obligata de situatie sa incerce sa aplice ca principala arma niste metode de manipulare psihologica asupra barbatilor aflati la putere pentru a obtine in final macar o parte din ceea ce vrea de fapt ea ca persoana individuala). Cum scriam si mai sus, cartea este scrisa de o femeie cu vederi in mare parte, cel putin aparent, de sorginte occidentala liberala in ce priveste subiectul pozitiei femeii in societate, dar care are in acelasi timp si un grad de intelegere tipica unui “insider” privind problemele specifice pozitiei femeii in cultura islamica, asa ca imaginea subiectului respectiv descrisa in carte este ceva mai complexa si mai nuantata decat poti vedea de obicei prin media de zi cu zi. Iar unele lucruri pe care le descrie ea in carte ar trebui ca, la o lectura mai atenta, sa le dea un pic fiori neplacuti in mod particular acelor feministe occidentale care tot vitupereaza in prezent impotriva "islamofobilor" “alt-right” dar care in acelasi timp inchid de multe ori ochii in fata unor probleme reale cu care se confrunta surorile lor din lumea islamica actuala(lume care a ajuns sa se intersecteze in prezent din ce in ce mai mult cu propria lume a respectivelor feministe, lumea occidentala, asa ca nu mai e vorba mereu doar de lucruri care se intampla undeva departe, peste mari si tari, pe la sauditi sau la iranieni, ci uneori si de lucruri care se intampla chiar foarte aproape de “domiciliul” feministei occidentale, in cartierul sau chiar blocul alaturat). Acolo in carte sunt descrise niste probleme destul de neplacute, ignorate sau chiar evitate in mod voit in special in media, dar cu care fiicele sau nepoatele noastre s-ar putea sa se loveasca candva in mod destul de frontal daca anumite tendinte demografice din Europa vor continua la fel ca in ultimii ani si daca eforturile de integrare sociala si culturala a anumitor comunitati chiar vor esua intr-un final(personal prefer sa raman inca optimist in privinta respectiva, desi modul in care se adopta de obicei in public de catre elitele occidentale tactica strutului ma cam pune pe ganduri) - nu o sa insist prea mult asupra subiectului pentru ca si acesta reprezinta un teren minat si foarte periculos de traversat, dar cred ca totusi era necesar sa il mentionez macar in treacat.
Revevenind un pic la partea privind viata sociala si politica foarte complicata descrisa in carte, ce cuprinde nenumarate conflicte interne si intorsaturi de situatie, ceea ce mi-a placut in mod special este faptul ca autoarea a reusit sa faca intriga de ansamblu a povestii sa fie complexa dar in acelasi timp sa fie si foarte coerenta si plauzibila(chiar si pentru o lume magica, fantasy) – din punctul asta de vedere mi se pare ca e comparabila macar partial, pastrand proportiile, chiar cu intriga din GOT. Iar cartea reuseste cumva, la fel ca un film bun de actiune, sa te mentina cumva captivat pana la final, reuseste sa mentina un ritm alert al povestii si chiar sa il "accelereze" spre sfarsit.
Pentru final ar trebui mentionat inca odata faptul ca "The City of Brass" are si o continuare deja publicata, intitulata "The Kingdom of Copper", o carte la fel de interesanta dar care inca nu a fost publicata si la noi, din cate stiu eu, sub forma de traducere in limba romana. M-am referit, in treacat, pe undeva prin acest review si la unele elemente din cea de a doua carte(ex. faza cu muschetele achizitionate de djinni din lumea umana, daca nu ma inseala memoria), iar o mare parte din ceea ce am scris mai sus despre prima parte a trilogiei ramane valabila si in ce priveste a doua carte din serie.
Cartea se gaseste la:
http://www.edituracorint.ro/orasul-de-bronz-cartea-intai-din-trilogia-daevabadului.html
"The City of Brass" este, inca de la prima vedere, genul de carte pe care m-as fi asteptat sa o vad comentata de Roxana Malina Chirila pe blogul ei pentru ca are incluse in structura sa unele ingrediente care stiu ca ar atrage-o: este o carte fantasy scrisa de o femeie cu vederi liberale, personajul principal al povestii fiind o femeie care isi croieste singura drum printr-o mare de prejudecati culturale si sociale(sau macar incearca asta). Asa ca ma gandisem initial sa incerc sa ii atrag Roxanei atentia asupra cartii cu un comentariu pe blogul ei personal, dar cartea mai contine insa si unele lucruri care poate ar merita totusi sa fie comentate mai pe larg aici pe blogul lui Mac.
Ca sa incep cu inceputul :) , eu de fapt cumparasem initial cartea pentru copilul meu cel mare, care devoreaza carti din astea, dar atunci cand am luat-o mi-am bagat un pic nasul prin ea. Fac de obicei lucrul asta cu cartile pe care i le cumpar, ca sa ma asigur ca am ales bine ce sa ii iau, chiar daca asta inseamna uneori sa lecturez si ceva literatura care mie mi se pare uneori mai simpluta sau chiar un pic puerila in unele cazuri(ex. cartile lui Rick Riordan, pe care i le-am cumparat cu ani in urma, carti care mi se par a fi chiar minunat concepute pentru scopul de a familiariza un copil sau un adolescent cu mitologiile greaca, romana, egipteana si scandinava, dar care pentru un adult pot fi cam superficiale in unele privinte chiar si cand le lecturezi constient fiind ca ele se adreseaza unei cu totul alte grupe de varsta).
Si am gasit in "The City of Brass" mai intai o parte interesanta privind "folclorul" magic islamic privindu-i pe djinni, care contine inclusiv niste implicatii privind un subiect mai “obscur” care ma intereseaza pe mine personal, magia solomonica vestica(legaturile respective sunt vizibile mai mult pentru cine e cat de cat in tema cu subiectul respectiv).Nu imi este insa prea clar daca autoarea era constienta de legaturile existente intre djinnii si magia islamica, pe de o parte, si “ocultismul” occidental, de cealalta parte, atunci cand a scris cartea sau era pana la urma familiarizata doar cu varianta islamica a domeniului respectiv - povestea cu Solomon/Suleiman dand ordine demonilor/djinnilor sa ii construiasca Templul sta la baza traditiei magiei solomonice vestice incepand inca din antichitate cu "Testamentul lui Solomon", dar in Europa si in Americile colonizate de catre europeni povestea asta a ramas mai mereu cumva “pitita” in underground, pe cand in lumea islamica ea este cat se poate de mainstream si cunoscuta practic tuturor pentru simplul si foarte importantul fapt ca este mentionata in Coran(apropo, ca fapt divers, pana si povestea clasica a lui Aladdin are legatura si cu Solomon si cu practicile de magie solomonica, in varianta lor islamica in acest caz). Dar la latura asta magica si fantasy a cartii ma asteptam inca de atunci cand am vazut prima oara titlul. Ceea ce m-a surprins insa foarte placut a fost modul in care autoarea cartii(femeie de origine occidentala convertita la Islam in adolescenta, din cate am putut sa imi dau seama din putinele ei date biografice gasibile pe net, date in mod chiar curios de sumare si sarace) descrie conflictele sociale si politice existente in lumea ei fictionala a djinni-lor si care "reflecta" cumva in mod foarte, foarte sugestiv niste conflicte reale care macina lumea islamica umana practic de la originile ei pana in prezent.
Actiunea cartii incepe undeva in lumea noastra, a oamenilor, in Egiptul de la sfarsitul secolului XVIII - inceputul secolului XIX, dar continua apoi intr-o alta lume “paralela” magica populata de catre djinni. Eroina povestii este o fata orfana saraca si cu statut social problematic in lumea umana(un statut social chiar "interlop”, ca sa folosim un adjectiv foarte vehiculat la noi de ceva timp incoace), dar care descopera la un moment dat, in mod aparent accidental, nu doar ca ea este cel putin partial de origine ne-umana, ci, mai mult decat atat, ca are legaturi de sange cu o familie nobila din lumea djinnilor. Si odata ajunsa in lumea djinnilor, in "orasul de bronz", se trezeste prinsa in mijlocul unui maelstrom de confruntari politice in care sunt implicati nu doar djinnii ci si alte fapturi magice. Exista in carte, evident, si niste elemente tipice de "underdog story", dar prezentate intr-un mod destul de original.
Djinnii prezentati in carte, cei care populeaza lumea magica din care Daevabadul, orasul de bronz, constituie doar o parte, sunt divizati 1) in functie de sange(djinnii "pur-sange" vs. shafitii care sunt niste "metisi" rezultati in urma legaturilor dintre djinni si oameni), 2) in functie de originea familiala si tribala(in particular cei din elita conducatoare au relatii de familie complicate, cu tot felul de conotatii politice, datorita relatiilor de rudenie avute cu marile “clanuri” descrise in carte ce reprezinta de fapt, in mod alegoric, elitele conducatoare ale marilor populatii umane actuale islamice: sauditii, nord-africanii, pakistanezii si musulmanii indieni, iranienii, turcii central-asiatici etc.), si, 3) nu in ultimul rand, in functie de religie. Djinnii dominanti din punct de vedere politic in carte apar de la inceput, in mod evident, ca fiind musulmani, desi am observat ca autoarea se fereste de multe ori sa foloseasca in mod explicit unii termeni religiosi consacrati, insa multe aluzii religioase aparent mai vagi sunt foarte transparente pentru cine are un minim de cunostinte in domeniu. Dar cum Daevabadul este situat in geografia mitica a cartii intr-un soi de "plan paralel" al Persiei istorice umane reale, o alta parte a populatiei orasului respectiv este reprezentata de catre djinni a caror religie este de inspiratie evidenta zoroastriana(sunt descrisi in mod explicit ca fiind “adoratori ai focului”).
Iar in cadrul povestii din carte(continuata in al doilea volum al trilogiei) fiecare personaj colectiv ajunge sa se lupte practic cu toti ceilalti: djinnii "pur-sange" cu metisii shafiti, "drept-credinciosii" cu "adoratorii focului", clanurile din deserturile Arabiei cu "crocodilii" din Africa de Nord-Est(asa cum am precizat si mai sus, geografia fictionala a cartii contine locatii geografice situate cumva intr-o lume magica paralela dar totodata strans legata de a noastra, cele doua lumi comunicand intre ele) etc. Se comit asasinate si atentate teroriste(inclusiv cu muschete procurate din lumea umana, nu doar cu arme magice, amanunt care intareste cumva si el ideea ca cele doua lumi, cea a djinnilor si cea umana sunt foarte strans interpenetrate), unii djinni vand sclavi shafiti in piata publica in timp ce altii incearca sa aboleasca sclavia, sclavie care teoretic, in scripte, nu prea exista ca atare(asta apropo de complexitatea modului de abordare al unor teme in carte), diversi lideri politici incearca fie sa manipuleze masele fie sa isi dezinformeze sau sa isi injunghie pe la spate rivalii etc. etc. Si pe parcursul tuturor luptelor astea care se desfasoara uneori in mod destul de imprevizibil pentru personajele povestii, o femeie cu o personalitate puternica si independenta incearca sa isi gaseasca singura propria cale, desi pe parcurs este fortata de catre imprejurari sa faca tot felul de compromisuri atat de tipice, din pacate, chiar si Orientului Mijlociu real uman actual(ea este fortata sa accepte un mariaj impus fara a putea sa comenteze prea mult in ce priveste alegerea facuta de catre altcineva, nu i se permite sa isi urmeze vocatia de medic/vindecatoare decat cu aprobarea unor personaje de sex masculin cu pozitie de autoritate si in mana carora se afla uneori chiar viata sa etc., asa ca este obligata de situatie sa incerce sa aplice ca principala arma niste metode de manipulare psihologica asupra barbatilor aflati la putere pentru a obtine in final macar o parte din ceea ce vrea de fapt ea ca persoana individuala). Cum scriam si mai sus, cartea este scrisa de o femeie cu vederi in mare parte, cel putin aparent, de sorginte occidentala liberala in ce priveste subiectul pozitiei femeii in societate, dar care are in acelasi timp si un grad de intelegere tipica unui “insider” privind problemele specifice pozitiei femeii in cultura islamica, asa ca imaginea subiectului respectiv descrisa in carte este ceva mai complexa si mai nuantata decat poti vedea de obicei prin media de zi cu zi. Iar unele lucruri pe care le descrie ea in carte ar trebui ca, la o lectura mai atenta, sa le dea un pic fiori neplacuti in mod particular acelor feministe occidentale care tot vitupereaza in prezent impotriva "islamofobilor" “alt-right” dar care in acelasi timp inchid de multe ori ochii in fata unor probleme reale cu care se confrunta surorile lor din lumea islamica actuala(lume care a ajuns sa se intersecteze in prezent din ce in ce mai mult cu propria lume a respectivelor feministe, lumea occidentala, asa ca nu mai e vorba mereu doar de lucruri care se intampla undeva departe, peste mari si tari, pe la sauditi sau la iranieni, ci uneori si de lucruri care se intampla chiar foarte aproape de “domiciliul” feministei occidentale, in cartierul sau chiar blocul alaturat). Acolo in carte sunt descrise niste probleme destul de neplacute, ignorate sau chiar evitate in mod voit in special in media, dar cu care fiicele sau nepoatele noastre s-ar putea sa se loveasca candva in mod destul de frontal daca anumite tendinte demografice din Europa vor continua la fel ca in ultimii ani si daca eforturile de integrare sociala si culturala a anumitor comunitati chiar vor esua intr-un final(personal prefer sa raman inca optimist in privinta respectiva, desi modul in care se adopta de obicei in public de catre elitele occidentale tactica strutului ma cam pune pe ganduri) - nu o sa insist prea mult asupra subiectului pentru ca si acesta reprezinta un teren minat si foarte periculos de traversat, dar cred ca totusi era necesar sa il mentionez macar in treacat.
Revevenind un pic la partea privind viata sociala si politica foarte complicata descrisa in carte, ce cuprinde nenumarate conflicte interne si intorsaturi de situatie, ceea ce mi-a placut in mod special este faptul ca autoarea a reusit sa faca intriga de ansamblu a povestii sa fie complexa dar in acelasi timp sa fie si foarte coerenta si plauzibila(chiar si pentru o lume magica, fantasy) – din punctul asta de vedere mi se pare ca e comparabila macar partial, pastrand proportiile, chiar cu intriga din GOT. Iar cartea reuseste cumva, la fel ca un film bun de actiune, sa te mentina cumva captivat pana la final, reuseste sa mentina un ritm alert al povestii si chiar sa il "accelereze" spre sfarsit.
Pentru final ar trebui mentionat inca odata faptul ca "The City of Brass" are si o continuare deja publicata, intitulata "The Kingdom of Copper", o carte la fel de interesanta dar care inca nu a fost publicata si la noi, din cate stiu eu, sub forma de traducere in limba romana. M-am referit, in treacat, pe undeva prin acest review si la unele elemente din cea de a doua carte(ex. faza cu muschetele achizitionate de djinni din lumea umana, daca nu ma inseala memoria), iar o mare parte din ceea ce am scris mai sus despre prima parte a trilogiei ramane valabila si in ce priveste a doua carte din serie.
Cartea se gaseste la:
http://www.edituracorint.ro/orasul-de-bronz-cartea-intai-din-trilogia-daevabadului.html
Interesant. Cartile fantesy care au o intriga puternica pot sa imi placa chiar si mie :) GOT m-a prins. Tolkien m-a prins.
RăspundețiȘtergere