Pentru inceput, Twin Peaks era un serial care urma sa incorporeze TOATE genurile de televiziune. Trebuia sa fie politist, comedie, drama, teoria conspiratiei si supranatural.
Fiecare element important din Twin Peaks trebuia sa aiba un corespondent in tv.
Dale Cooper era reprezentantul audientei. El reprezenta detectivul din noi, cei care priveau misterul mortii Laurei Palmer la tv si incercau sa gaseasca criminalul. Intuitia lui il ghida, dar daca urmaresti serialul el nu intuieste decat ceea ce audienta a vazut intr-o secventa anterioara.
Bob, demonul care poseda oameni sa faca crime reprezinta violenta din tv.
Personajele din serial sunt personaje din serial. Cand Regizorul decide ca showul are nevoie de o crima ca sa devina mai interesant pentru audienta, personajul e stapanit de Bob si comite respectiva crima. Ca si cum nu ar fie el atunci. Personajul nu se poate opune in nici un fel posesiei.
Dale Cooper, detectivul, e mai presus de personaje si se apropie de granita de realitate. In acele momente supranaturale, o lumina alba oscilanta apare pe fata lui. E lumina care se vede pe fata noastra cand ne uitam la televizor, in intuneric. Aceasta e ambianta in realitate cand se desfasura serialul.
Supranaturalul e real, in sensul lui Gaiman, cu American Gods. Serialul are doi zei moderni americani care interfereaza cu Dale Cooper. Zeul cinematografului, uriasul imbracat de moda veche care apare intr-o sala de cinema si care il ghideaza pe detectiv. Si zeul televiziunii, piticul cel smecher si modern, care ii da ordine lui Bob sa faca rau.
Ecranul foarte inalt vs ecranul foarte scund.
Nu neaparat dusmani, dupa cum se vede la sfarsit cand ciocnesc impreuna.
Cand audienta si-a pierdut rabdarea, inca din primul sezon, si a cerut sa afle criminalul, David Lynch a parasit conducerea, infrant. A esuat in a mentine atractia oamenilor numai cu aspecte faine, umane.
Al doilea sezon a luat-o pe campii. Lynch a fost chemat inapoi cu disperare. A revenit, si o data cu el si-a revenit si serialul. In ultimele episoade, in care il incheie asa cum merita. Pentru ca audienta si-a pierdut interesul si a ales violenta, Dale Cooper a incheiat serialul posedat de Bob. Asa cum era normal, pentru ca el era audienta, trecuta inapoi de partea raului.
Poate ca nimeni nu ar fi inteles toate acestea, daca regizorul nu ar fi revenit recent cu sezonul 3, in care numai ca nu tipa aceste explicatii. Dale Cooper are 2 versiuni care joaca simultan. Cel bun, care joaca intentionat ca o cizma desi in jurul lui se intampla numai lucruri bune, si cel rau, care comite crime dar joaca stralucit. Pentru ca numai cand au loc crime audienta este implicata, iar momentele bune creeaza dezinteres in privitor.
Twin Peaks a facut trecerea de la serialele simpliste, care incepeau si se incheiau in 45 de minute, la serialele lungi de astazi, care sunt mai sofisticate decat filmele de cinema. A fost un pariu costisitor la acea data. Succesul lui a deschis calea altora.
David Lynch in final a castigat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu