Cand era pace, romanii se coborau spre dealuri, zona depresiunilor, si chiar spre campie. De fiecare data cand dadeau tatarii/turcii/pecenegii/etc, romanii se retrageau in munti. Stiti cantecul cu
"Sus sus sus la munte sus,
Sus unde-i si Iancu dus,
La Vidra de Sus".
Ei, cantecul ala are succes pentru ca se refera la un sistem aplicat des in trecut.
Deci romanii nu ocupau tot teritoriul Romaniei de acum. Campiile erau ale navalitorilor, care de aici atacau tarile din Vestul Europei. Daca iei localitatile de campie la rand, o sa descoperi necropole de incinerare, mitropolia cumanilor, localitati de orice fel dar nu romanesti. Romanii ocupau zonele muntoase, ca niste insule separate din care puteau cobori si reocupa teritoriul, dupa ce pericolul a trecut.
Tactica a avut succes, pentru ca toti migratorii erau popoare ale stepelor, interesati de campii. Veneau avarii, ocupau campiile. Ii bateau cumanii, ocupau aceleasi campii. Pe acestia ii alungau pecenegii, tot in campie. Pe acestia ii alungau tatarii. Intre timp romanii continuau sa ocupe muntii.
Avantajul romanilor a fost ca stapaneau agricultura montana si cresterea oilor. Isi puteau asigura papica la munte asa cum nici unii din navalitori nu erau in stare. Si know howul asta de care a depins supravietuirea s-ar putea foarte bine sa provina de la daci. Daca te uiti pe harta, centrele populate se suprapun peste cele dacice: zona Portile de Fier, pe ambele maluri ale Dunarii, si zona muntilor Carpati.
Cum traiau romanii la munte? La fel ca si in Austria, sau Elvetia: in confederatii de sate organizate pe valea unui rau, asa cum e cel mai convenabil pentru intr-ajutorare. Dimitrie Cantemir le denumeste republici taranesti.
Intodeauna m-a mirat de ce Tara Romaneasca mai era cunoscuta si ca Muntenia, ca daca te uiti pe harta e mai mult campie. Initial tara s-a organizat la munte, era Muntenia, cu institutia voievodului, religie, etc, si extinderea inspre campie a fost atat de treptata, incat numele s-a pastrat din inertie.
Sursa:
"Deci romanii nu ocupau tot teritoriul Romaniei de acum. [...] Romanii ocupau zonele muntoase, ca niste insule separate din care puteau cobori si reocupa teritoriul, dupa ce pericolul a trecut."
RăspundețiȘtergereCred ca ai omis un lucru foarte important mai ales pentru un popor care la inceputuri avea ca principala ocupatie cresterea oilor. Si anume faimoasa transhumanta.
Pe la mijlocul secolului XIX, oierii din zona Sibiului se deplasau anual cu turmele pana in Dobrogea. Ce insemna in mod concret lucrul asta? Insemna faptul ca oamenii aia plecau cu turmele dintr-un teritoriu ce apartinea atunci Imperiului Habsburgic, treceau prin teritoriile Tarilor Romane(mai tarziu prin teritoriul Romaniei nou aparute ca stat) si mai apoi traversau Dunarea(!!!) pentru a ajunge intr-un final sa petreaca jumatate de an intr-un teritoriu turcesc(pe vremea aia). Si faceau lucrul asta in mod regulat, anual, intr-o perioada in care granitele formale devenisera deja importante, pazite si vamuite.
E drept ca pe vremea aia oierii respectivi constituiau doar o parte minoritara a poporului roman, dar asta se intampla pentru ca intre timp, de cateva secole, multi dintre romani fusesera "legati de glie" pentru a face alte lucruri(sa cultive grau, papusoi etc.).
Dar imagineaza-ti un pic cam cum ar fi stat situatia asta cu un mileniu mai inainte, atunci cand nu existau granite formale si nici state de tip modern in zona. Banuiala mea este ca pe vremea aia oierii romani erau mult mai mobili si se deplasau frecvent(in functie si de evolutiile militare si politice din zona cauzate de competitia si razboaiele dintre diversele popoare de calareti de stepa, plus alte entitati mai puternice si razboinice de genul Imperiului Bizantin, Imperiului Bulgar sau Rusiei Kievene). Si traversau Dunarea frecvent, in multiple sensuri, atat de la nord spre sud cat si invers, sau de la vest la est si retur, in functie de necesitati. Iar oierii constituiau pe atunci majoritatea romanilor, pentru ca terenurile arabile erau ocupate de hergheliile de cai ale altora.
Din cauza asta eu cred ca toata controversa privind locul de formare al poporului roman, la nord de Dunare vs. la sud de Dunare, controversa alimentata din greu de tot felul de istorici, in principal cei maghiari vs. cei romani, este un mare, urias nonsens. In realitate, eu cred ca "patria de origine" a poporului roman a fost formata de fapt de o zona geografica foarte, foarte mare, care se intindea la sud pana prin Tessalia si la nord pana prin zone aflate astazi prin Cehia si Polonia. Cu unele "nuclee" mai importante prin Muntii Pindului, Muntii Balcani si, bineinteles, Muntii Carpati. Diferitele "ramuri" ale poporului roman(cea romana propriu-zisa, cea aromana, cea istro-romana etc.) cred ca s-au separat cu adevarat de-abia spre sfarsitul Evului Mediu(sec. XIII-XV), cand romanii au facut in mare parte trecerea de la oierit la agricultura bazata pe cultura de cereale ca ocupatie economica principala. Dar la inceputul Evului Mediu cred ca ei au constituit un singur popor care a reusit sa supravietuiasca tocmai prin mobilitate si un stil de viata semi-nomad specific oierilor(mioritici sau nu).
Ca exemplu ipotetic, daca avarii deveneau agresivi prin Pannonia sau Transilvania de azi, romanii treceau cu turmele Dunarea pana in zonele muntoase din sud controlate, cel putin de forma, de bulgari sau bizantini. Daca astia din urma deveneau la randul lor ai dracului, romanii se mutau apoi rapid din nou peste Dunare, spre nord, pana in Carpati. Si tot asa, in mod repetat, in functie de contextul particular al perioadei de timp respective.
RăspundețiȘtergereToata teoria mainstream romaneasca privind persistenta unor comunitati stabile de munteni, "impietrite" in anumite zone geografice(povestea cu "apa trece, pietrele raman") nu prea sta in picioare pentru ca genul respectiv de stabilitate geografica este specific in istorie populatiilor care au ca activitate economica principala agricultura "vegetala"(cultura de cereale, horticultura etc.) sau orasenilor. El nu este deloc specific populatiilor care se ocupa predominant cu pastoritul, care de regula sunt ori semi-nomade ori nomade.
Iar romanii in perioada de inceput a Evului Mediu nici nu au intemeiat mari orase, nici nu au putut sa se ocupe pe scara larga cu agricultura pentru ca terenurile propice pentru cultivare de campie erau ocupate de calaretii de stepa, asa cum bine ai remarcat chiar si tu.
Un mic citat dintr-un articol din Adevarul:
RăspundețiȘtergerehttps://adevarul.ro/locale/constanta/povestea-mocanilor-dobrogeni-ardelenii-fugit-austro-ungari-liberi-stapanirea-turca-li-s-a-spus-ia-atata-pamant-lucreze-1_594be19f5ab6550cb866d043/index.html
"Istoriograful ungur Nicolae Bethlem, care a lăsat o frumoasă descriere a vieţii păstorilor români din jurul anului 1662, spune că „păstorii, de obicei la sfârşitul verii, părăseau văile adânci şi-şi mânau turmele în Ţara Românească unde, în preajma Dunării, un teritoriu cam de 50 de mile lungime şi 4 mile lăţime, formează mici păduri de tufişuri, în care oile şi caprele, cu toată iarna friguroasă, află destulă iarbă proaspătă de păscut“. Ceea ce i-a făcut pe ciobanii transilvăneni să treacă de preferinţă în Dobrogea, a fost, în afară de bogăţia păşunilor, şi libertatea de care se bucurau în „Ţara turcească“ unde, după ce plăteau o mică taxă, puteau să cutreiere pe unde voiau. „Cât îi Dobrogea şi cât îi Bulgaria pe-acolo umblam. Dacă treceam Dunărea, nu ne întreba nimenea de unde vii şi unde te duci: la turci plăteam o sfănţuică de oaie“, povestea un cioban care cutreiera Dobrogea cu oile lui."
_____________
Lucrurile relatate acolo in articol tin, bineinteles, de o perioada mai recenta din istoria romanilor. Dar, cum scriam si in comentariile precedente, cred ca ar fi interesant sa incerci sa iti imaginezi un pic cam cum ar fi putut sta situatia privind transhumanta cu vreun mileniu inainte, atunci cand majoritatea romanilor se ocupau cu oieritul si cand nu prea existau granite stabile si state "inchegate". Si cand Dunarea nu avea vreun statut de granita oficiala, nu era patrulata de prea multe vase de razboi, singurul obstacol concret fiind legat de detinerea, sau nu, a cunostintelor privind localizarea vadurilor pe unde ar fi putut fi trecute turmele de oi dintr-o parte in alta a fluviului.
Am doar o mica retinere privind accentul care se pune in articolul ala pe cazul particular al ciobanilor care alegeau sa se mute definitiv din Ardeal in Dobrogea. Au existat si multi, multi altii care timp de generatii si-au petrecut practic jumatate de an in Ardeal si jumatate de an dincolo de Dunare, "penduland" anual intre cele doua zone.
Am omis stilul de viata cu transhumanta pentru ca articolul devenea foarte mare, si in fond scopul e ca lumea sa se duca la carte. Cartea trateaza pe larg subiectul.
RăspundețiȘtergereAbsolut ca transhumanta a jucat un rol fantastic de important, si a permis nivelul de elasticitate necesar, ba chiar romanii au ajuns in locuri unde nu a ajuns imperiul roman. E la fel de important sa ai permanenta, in munti/depresiuni carpatice/dealuri, si sa ai flexibilitate ca sa te poti extinde din nou.
Mai mult, ei spun ca sunt dovezi ca in perioadele normale romanii se bazau mai mult pe agricultura, dar in perioadele dificile se intensifica cresterea animalelor.
Nu cred ca am atins in articol nici 30% din informatiile prezentate in carte. Ideea e ca o recomand.