articol scris de Flagg
Sper sa nu intelegi acum ca as considera cumva ca nu ar fi o problema in sine coruptia.
Este, dar mai conteaza si modul in care percep conducatorii viitorul lor personal si cel al familiilor lor. Daca ei isi "leaga" propriul viitor si pe cel al familiei de cel al tarii, pe principiul "daca tara este puternica, atunci suntem si noi puternici", atunci vor lua masuri pentru ca tara sa progreseze oricat de mult ar baga intre timp mainile proprii in borcanul cu miere.
Exemplul cel mai bun din istorie cred ca e tocmai cel al Romei antice. Inca din perioada republicana, societatea romana a fost afectata atat de fenomene de coruptie cat si de numeroase conflicte si razboaie civile. Dar toti conducatorii romani din perioada de glorie a Romei erau profund convinsi ca puterea lor personala era strans legata de puterea Romei. Si asa s-a ajuns la unul dintre cele mai mari si mai de succes imperii din istorie.
Problema cea mai mare apare in tarile in care conducatorii sunt profund nesiguri de capacitatea natiunii lor de a avansa si a avea succes in arena internationala, lucru care ii face sa isi "decupleze" propriile ambitii de ambitiile natiunii si mai apoi adopta chiar o atitudine extrema de tipul "hai sa imi fac acum plinul cat timp sunt la putere, pentru ca mai apoi odraslele mele sa aiba o viata buna prin alte tari ceva mai norocoase si stabile".
Apropo de "clasa politica clientelara", tocmai romanii au fost cei care au promovat pe scara larga, in antichitate, conceptul de "client":
https://en.wikipedia.org/wiki/Patronage_in_ancient_Rome
Iar sistemul respectiv de patronaj politic nu a impiedicat Roma sa creasca si sa cucereasca o mare parte din lumea civilizata(relativ) existenta atunci.
Asta nu inseamna ca sistemul respectiv era unul bun sau ca, doamne fereste, ar trebui imitat cumva in prezent.
Problema este faptul ca nu intotdeauna "franele" care impiedica o societate/tara sa se dezvolte sunt chiar atat de simple cum par sa creada multi.
Daca alegi sa privesti stagnarea sau regresul societatii/tarii ca fiind rezultatul aproape exclusiv al coruptiei elitei conducatoare, practic iti pui singur ochelari de cal - de privit, privesti in continuare la un fenomen real si negativ(coruptia si clientelismul), dar nu mai poti sa vezi si ceilalti factori importanti situati cumva mai la "periferia campului vizual".
Sper sa nu intelegi acum ca as considera cumva ca nu ar fi o problema in sine coruptia.
Este, dar mai conteaza si modul in care percep conducatorii viitorul lor personal si cel al familiilor lor. Daca ei isi "leaga" propriul viitor si pe cel al familiei de cel al tarii, pe principiul "daca tara este puternica, atunci suntem si noi puternici", atunci vor lua masuri pentru ca tara sa progreseze oricat de mult ar baga intre timp mainile proprii in borcanul cu miere.
Exemplul cel mai bun din istorie cred ca e tocmai cel al Romei antice. Inca din perioada republicana, societatea romana a fost afectata atat de fenomene de coruptie cat si de numeroase conflicte si razboaie civile. Dar toti conducatorii romani din perioada de glorie a Romei erau profund convinsi ca puterea lor personala era strans legata de puterea Romei. Si asa s-a ajuns la unul dintre cele mai mari si mai de succes imperii din istorie.
Problema cea mai mare apare in tarile in care conducatorii sunt profund nesiguri de capacitatea natiunii lor de a avansa si a avea succes in arena internationala, lucru care ii face sa isi "decupleze" propriile ambitii de ambitiile natiunii si mai apoi adopta chiar o atitudine extrema de tipul "hai sa imi fac acum plinul cat timp sunt la putere, pentru ca mai apoi odraslele mele sa aiba o viata buna prin alte tari ceva mai norocoase si stabile".
Apropo de "clasa politica clientelara", tocmai romanii au fost cei care au promovat pe scara larga, in antichitate, conceptul de "client":
https://en.wikipedia.org/wiki/Patronage_in_ancient_Rome
Iar sistemul respectiv de patronaj politic nu a impiedicat Roma sa creasca si sa cucereasca o mare parte din lumea civilizata(relativ) existenta atunci.
Asta nu inseamna ca sistemul respectiv era unul bun sau ca, doamne fereste, ar trebui imitat cumva in prezent.
Problema este faptul ca nu intotdeauna "franele" care impiedica o societate/tara sa se dezvolte sunt chiar atat de simple cum par sa creada multi.
Daca alegi sa privesti stagnarea sau regresul societatii/tarii ca fiind rezultatul aproape exclusiv al coruptiei elitei conducatoare, practic iti pui singur ochelari de cal - de privit, privesti in continuare la un fenomen real si negativ(coruptia si clientelismul), dar nu mai poti sa vezi si ceilalti factori importanti situati cumva mai la "periferia campului vizual".
Comentarii
Trimiteți un comentariu