Dupa armistitiul cu imparatul, a fost un pic pace. Fratii au ridicat in Tarnovo o biserica de piatra pe locul exact unde a inceput rebeliunea, si i-au dat hramul Sfantul Dumitru. Cunoscutul nostru preotul Vasile, cel care facuse rost de icoana, a primit un rang mai inalt. Vlahii au facut o alianta cu sarbii, cu care se invecinau, alianta care ar fi putut pune bazele unei relatii de prietenie istorice.
Insa ei traiau in perioada cruciadelor, si imparatul german Barbarossa si-a facut aparitia la marginea imperiului la Belgrad in iulie 1189, cu o armata de 100.000 de oameni. Barbarossa a fost unul din cei mai buni conducatori ai Sfantului Imperiu Roman, si era practic liderul cel mai important al Occidentului. Cruciada a 3-a avea ca scop recucerirea Ierusalimului, si pentru asta trebuiau sa traverseze imperiul bizantin si sa sa fie transportati peste mare.
Tarul Petru a vazut aici o sansa. A trimis la Barbarossa oferta militara, cand acesta ajunsese la orasul sarb Nis, si cu ocazia asta aflam ce efectve militare aveau vlahii si cum erau inarmati. Ii punea la dispozitie 60.000 de vlahi inarmati cu arcuri si sageti ca sa cucereasca Imperiul Bizantin, in schimbul recunoasterii ca tar a Bulgariei. Din punctul de vedere al lui Barbarossa, vlahii nu aveau un drept asupra teritoriului cucerit, dar erau de respectat, pentru ca il dobandisera prin virtute militara.
Crucioatii si-au continuat drumu. Numai ca armata asta avea nevoie de mancare, bani si motivatie, si le dobandea jefuind fiecare oras prin care trecea. Cand stirea a ajuns la imparatul bizantin, acesta s-a racit cu totul de cruciati si a poruncit sa li se zadarniceasca inaintarea.
S-au ridicat impotriva lui Barbarosa grecii, vlahii si cumanii din regiunile jefuite. Ei trecusera si prin Vlahia din Thessalia, care nu facea parte din tara lui Petru si Ioan, ci ramasesera credinciosi imparatului. Vlahii de acolo s-au ridicat impotriva cruciatilor pe cand traversau muntii. Sagetile otravite le-au produs pagube mari, dar in cele din urma occidentalii au razbit prin vai, invingand in lupta si au si-au pus tabara in orasul Philipopolis (actualul Plovdiv).
Barbarossa nu vroia insa cu adevarat sa cucereasca Constantinopolul, cum se temea imparatul. El vroia sa ia Ierusalimul, reparandu-si astfel relatia cu Papa de la Roma. Statea in Philipopolis, si trimitea solii cate imparat, ca sa inceteze rezistenta, folosind ca moneda de schimb amenintarea cu vlahii. "Vlahii sunt ai nostrii, armenii ne sunt credinciosi", si daca nu ne pui la dispozitie flota vom cuceri Constantinopolul si o luam singuri.
In final, Barbarossa a promis sa nu mai jefuiasca localitatile, flota a fost rimisa si cruciatii au trecut cu tot cu comorile jefuite pana atunci, fara sa fie intrebati de sanatate. Au urmat traseul Philipopolis - Adrianopole - Galipoli si au debarcat in teritoriile ocupate de turci.
Apoi, cum stim, i-au batut pe turci in lupta, au cucerit capitala turceasca de atunci, Iconia (azi Konya, Turcia) si apropierea lor l-a ingrozit pe Saladin, dar imparatul, extenuat de marsul indelungat prin arsita, a murit la 10 iunie 1990 cand calul l-a aruncat intr-un rau de munte care ii ajungea numai pana la brau. Ori a murit inecat, ori i-a cedat inima din cauza socului termic. Avea 68 de ani si condusese armata peste 1000 km.
Tot respectul, a tras de el pana in ultima clipa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu