Cele 3 generatii ale Romaniei

 In mod traditional, o generatie se considera ca traieste 30-33 de ani. De la infiintarea Romaniei Mari, au trecut pana acum 102.

Asta ar insemna ca au trecut aproximativ 3 generatii, acum fiind primii ani din a patra. Zic aproximativ, fiindca istoria nu e asa de precisa. Hai sa vedem cum au fost ele.

1. Generatia 1918 + 33 = 1951. Perioada interbelica. Politicianism de slaba calitate, coruptie si autoritarism,  dar si, modernizare. S-a sfarsit cu invazie ruseasca si cu uciderea de catre acestia a elitelor romanesti.
2. 1951 + 33 = 1984. Comunism local. Idei inalte dar si inepte, care nu au reusit sa atinga pragul de profitabilitate, oameni mici. S-a prelungit pana in 1989 din cauza incapatanarii lui Ceausescu.
3. 1984 + 33 = 2017. Tranzitie spre lumea cu apa calda. Politicianism de slaba calitate, idei inepte, coruptie, si o incercare de autoritarism din partea PSD, dar si intrarea in UE si modernizare. S-a sfarsit cu bagarea lui Dragnea in puscarie (2019).

Ce urmeaza in a 4-a generatie? 

Nu stim inca, dar ar  trebui sa avem deja primele semne, fiindca suntem de cativa ani in ea. Cum le putem identifica? Pai, e simplu. Fiecare generatie iese in evidenta prin diferentele fata de cea de dinainte.

Ce elemente noi au aparut recent, care nu au existat in generatia anterioara? Revolta fata de PSD finalizata cu infiintarea USR-Plus si alegerea lui Nicusor Dan la Bucuresti si a lui Fritz la Timisoara. 

Daca te uiti in urma, tranzitia reia multe din temele perioadei interbelice. Coruptie, politicieni slabi si mincinosi in toate partidele. Acum insa, nu a mai existat o invazie nazista/comunista care sa puna capat evolutiei, si am avut timp sa ne maturizam destul incat sa intelegem mecanismele democratiei. 

O parte din populatie aajuns la nivelul de organizare care sa ii permita sa formeze organizatia politica. E un pas la fel de mare ca trecerea de la organisme unicelulare la organisme pluricelulare. Sigur, nu e totul minunat, si lupta e in toi cu vechile forme de organizare.

O generatie nu consta insa intr-un singur fenomen. Mai trebuie sa si invingem in batalia economica, si Romania sa ajunga la un salar mediu de 1000 de euro, pentru a considera integrarea in lumea cu apa calda ca s-a finalizat. 

Aici e nevoie de idei si mai bune si mai inovatoare. O scoala romaneasca de software care sa se adreseze publicului larg ar fi un exemplu.