Atac asupra provinciei Strymon (1196)

Ioan deja nu mai dadea doi bani pe bizantinii astia care se distrugeau singuri. A atacat din nou pe valea raului Struma, mergand pana in partea de jos a themei Bulgaria. De data asta a pus garnizoane in fortaretele cucerite, acum ocupa teritoriul, nu se mai temea de ei. De facto thema Bulgaria era in mana lui. 

Noul imparat Alexios era prea preocupat incercand sa castige societatea de partea lui, ca sa mai lupte cu vlahii, asa ca a incercat sa puna capat luptei prin diplomatie. Ioan a zis ca da, sigur, daca ii recunosc oficial thema Bulgaria, ceea ce au refuzat. A, da? atunci razboiul continua.

Mai jos se afla thema Strymon, cu capitala in orasul Serres/Serrai, inca nejefuita. A atacat tot ce era in jurul orasului Serres. A batut garnizoana orasului care a iesit sa-l infrunte, le-a capturat  comandantul si a luat toate fortaretele din jurul orasului, in care si-a pus garnizoane. Pregatea terenul pentru asediu. S-a intors acasa la inceputul iernii, plin de bogatii.

Era inacceptabil ca vlahii sa fie lasati sa ia orasul. Asta ar fi izolat Thessalonikul, al doilea cel mai mare oras din imperiu. Imparatul l-a trimis pe ginerele sau, Isaakios, in fruntea unei armate considerabile. 

Imparatul Alexios avea faima de om priceput la razboaie, si unii vlahi i-au cerut lui Ioan sa nu il mai atace. 

Dar Ioan nu era dispus sa inghita toate zvonurile:

"Io nu cred nimic pana nu vad. Tot ce pare a fi de capul acestui imparat este ca a stiut sa raspandeasca zvonuri bune despre el, si apoi altii s-au apucat sa le inmulteasca de capul lor. Nu fiti ca bizantinii, care inventeaza povesti si dupa aia tot ei le cred."

Cum a trecut iarna, au revenit, si de data asta au atacat orasul Serres. Cand Isaakios a aflat ca vlahii se apropie de oras, a poruncit intregii armate sa porneasca in cea mai mare viteza spre Serres, fara sa se gandeasca prea tare. 

Ce i-a scapat e ca 

1. i-a pus sa goneasca neintrerupt 6 km (30 de stadii).
2. Vlahii deja inconjurasera orasul pe toate partile, dar fortele lor nu se vedeau, fiindca Ioan ordonase pregatirea de ambuscade 

Cand au ajuns, cavaleria nu mai era in stare sa lupte, iar infanteristii ramasesera mult in urma. Trupele vlaho-cumane care inconjurau orasul au prins in mijloc cavaleria, au omorat cea mai mare parte dintre ei, iar pe general l-au capturat cu o plasa de vanatoare. 

Cand infanteria, prea extenuata, a ajuns pe campul de lupta, totul se terminase si acum Ioan s-a concentrat pe infanterie, sarind asupra lor ca un leu, zice cronicarul. Nici macar nu au incercat sa se apere, au fugit cat au putut de repede in cetate, la siguranta, cei care au scapat cu viata.

Seful cuman care il prinsese pe Isaakios l-a deghizat si a incercat sa il ascunda, ca sa il rascumpere pe o suma mare, in fond era ginerele imparatului. Dar Ioan a aflat ca acesta a fost prins, si a ordonat o cautare sistematica. L-au descoperit si l-au dus in fata lui Ioan.