Gestul prin care se desparte de copilarie si intra in adolescenta - el si prietenii fug in Crimeea in vacanta mare, cu cativa bani in buzunar. Distractia de acolo ocupa prima parte a cartii.
Generatia lui este diferita. Uniunea Sovietica a pierdut elanul care ar fi trebuit sa o impinga inainte. In locul lui nu a ramas nimic clar. Ei nu mai vor nimic, nu mai cred in nimic. Muzica si cultura lor reflecta asta. Tot citeaza versurile formatiilor lor - dar eu sunt vaccinat anti-rus.
Ernu analizeaza tot ce vede: gastile de gopnici, familiile de muncitori, grupurile de artisti din clasa de mijloc. Muncitorii abrutizati care isi ridica familiile aducand tot salariul acasa si dandu-l pe mana nevestei, care avea sa le imparta zilnic portia de alcool.
Imi place mult ce vede el, analizele sunt minunate. Dar cand e vorba de concluziile finale, ale mele sunt complet opuse fata de ale lui.
El zice ca ambitiile mici ale clasei de mijloc sunt dezastru in Rusia. Eu zic ca atunci cand idealismul moare, in tari prospere ca Austria micile ambitii ale clasei de mijloc fac pamantul sa se invarta in continuare.
Gopnicii isi iau ca modele puscariasii. Ernu ii lauda pentru ca sunt liberi. Eu observ ca doar si-au ales singuri puscaria.
E o carte remarcabila, bine scrisa, care te face sa gandesti. Merita toti banii.
Se gaseste la:
https://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/7457
Comentarii
Trimiteți un comentariu